După aproape un an de revizorat, confruntat cu obtuzitatea funcționărească sau cu obișnuitele inerții ale sistemului, Eminescu trebuie să renunțe la această funcție. Guvernul conservator al lui Lascăr Catargiu cade în aprilie 1876 și o dată cu el, toate numirile junimiștilor sunt în pericol. Eminescu pierde și el postul de inspector al școlilor, care i se păruse, la un moment dat, ideal pentru a intra în contact cu populația rurală, singura care mă interesează îndeosebi. Momentan , unele sume de bani vin din plata colaborărilor cu articole la Enciclopedia Brockhaus, solicitate deeditorul german. După scurtă vreme, junimiștii îi propun lui Eminescu angajarea la Curierul de Iași, ziar care apărea de trei ori pe săptămână, cuprinzând mai ales anunțuri oficiale ale primăriei.
Implicarea în politică a poetului era deja un fapt. Cu ocazia sărbătoriirii în Austria a unui secol de la anexarea Bucovinei, în septembrie 1875, el călătorise la Cernăuți pentru a răspândi o broșură clandestină alcătuită de M. Kogălniceanu și I. Slavici, analizând, după documente autentice, Răpirea Bucovinei. Devenit redactor al Curierului de Iași, Eminescu are ocazia să își exprime vederile, într-un discurs articulat, adesea mușcător, care ridică repede nivelul acestei publicații vag oficiale la acela al unui ziar politic ascultat. Redactorul amplifică partea editorială a ziarului, adăugându-i inclusiv o secțiune, unde vor apărea două scrieri în proză ale sale. La aniversară și nuvela Cezara. După un an de trudă redacțională, șicanat de aficialitate, agasat de colegii junimiști (Căci nimic nu întrece mărginirea provincială a lașului, șicana de vorbe înrădăcinată la Junimea...), el profită de chemarea lui maiorescu și Slavici de a veni să lucreze pentru ziarul conservator „Timpul”, apărut la București din 1876. În octombrie 1877, poetul părăsește a doua capitală.
Publicat: B. Olesea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu