La ora actual literatura din Republica Moldova se caracterizează printr-o adevărată diversitate de personalităţi literare, prin stiluri de creaţie diferite, prin dezvoltarea cu succes a tuturor genurilor şi speciilor literare, prin căutări şi realizări în domeniul limbajului şi în acela a formei artistice.
Autorii edițiilor prezentate mai jos au reușit să se exprime original şi emoţionant, surprinzând cu inepuizabila lor vitalitate. Sunt cărți despre oameni, despre noi, despre realitatea de acum şi dintotdeauna, raportată la viziunea scriitorilor.
„Vreau să mă
pregătesc de cele veşnice, pentru că, dacă mi-am trăit viaţa fără niciun
Dumnezeu, e timpul ca spre sfârşit să mă întorc la drumul cel drept şi să
încerc să-l pătrund până la sfârşit, aşa cum a hotărât Dumnezeu în prima lui
hotărâre. Nu ştiu dacă am să reuşesc. În orice caz, vreau să las în urma mea o
amintire plină de... nici nu ştiu de ce... De fapte mai mult sau mai puţin
bune, de hotărâri mai mult sau mai puţin idioate, de tot ceea ce este viaţa
unui om, la urma urmei.
(...) vă
doresc să fiţi sănătoşi, să fiţi dârji, bravi, să luaţi cele mai potrivite
hotărâri, pentru că cea mai măruntă hotărâre îţi poate întoarce viaţa în altă
direcţie. Şi nu uitaţi să vă iubiţi, pentru că dragostea este cea mai frumoasă
parte a vieţii, şi unde nu este dragoste, nu este nimic.
Să trăiţi, să
fiţi sănătoşi şi să fiţi întotdeauna îndăgostiţi.‟
Fragment din discursul lui Aureliu Busuioc, rostit la lansarea romanului Şi
a fost noapte..., în 17 mai 2012, la Librăria din Centru din Chişinău.
„Personajul
principal al romanului, Mihai Olteanu, naratorul, îşi numeşte confesiunile însemnările
unui martor. Biografia sa urmează, până la un punct, linia biografică a
autorului. Ar fi însă o greşeală să punem între ei semnul identităţii. Din
simplul motiv că eroul a fost modelat după un repertoriu tipologic în care
figurează mai mulţi inşi trăitori în epocă. În literatură, aceste persoane se
numesc arhetipuri.
Titlul, uşor
publicistic ‒ Pactizând cu
diavolul ‒ , nu străluceşte prin originalitate,
dar se remarcă prin directitudine. Transparenţa lui este cea mai bună
recomandare pentru un cititor avid să afle totul dintr-o sursă bine documentată
şi credibilă artistic.‟ Eugen Lungu
Scriu pentru
cei care nu se uitâ cu ochii pe dos. Pentru cititorii mei.Plângem la fel, râdem
la fel, ne purtăm greu povara, de piatră e crucea. Basarabia a fost şi este
patria lor. Basarabia a fost şi este patria mea.Şi pinea e mai dulce la vad,
la Nistru, la Mărgioară, şi graiul e mai miezos, şi aerul e mai
purificator, şi eu nu plec nicăeri de aici, nu-mi părăsesc locşorul
sfânt- scria poetul pentru noi.
Galaicu-Păun,
Emilian. A-Z best. – Chișinău:Arc, 2012. – 140 p.
O trestie în
vîrful căreia e înfipt un cap de Christ romantic: acesta e Emilian Galaicu-Păun
pe stradă. Dar nici trestia, nici chipul christic, îmbinate într-o hieratică
dezinvoltă, nu rămîn o strictă emblemă civilă, pur stradală. Din contră, ele
participă profund la poezie, atît la structura tematică a acesteia, cît şi la
dialectica şi freatica viziunii. Pe primul nivel, corporalitatea e explorată în
metodă simbolică, în vreme ce sacralitatea e consacrată în metodă realistă; pe
al doilea ele se contopesc într-o scriitură corporală a iluminărilor sau într-o
scriitură iluminată a senzaţiilor. Iar cele două scriituri se împletesc, la
rîndul lor, pînă la indistincţie, într-un fel de stihialitate dezlănţuită a
imaginarului, descărcat în ample tensiuni expresioniste în care revelaţia are
concreteţea imediată a spasmului, iar spasmul are gramatica diafană – şi atroce
totodată – a misterului. Iese astfel o poezie de înalt voltaj şi de ample
convulsii – sau cutremure – atît ale fiinţei, cît şi ale limbajului; o poezie
parcă abia scăpată din teroarea viziunii şi care răsfrânge în pagină o panică
vag controlată a propriei furori imaginative. Al.
Cistelecan
„Lucrarea lui
Mihail Gh. Cibotaru Bătăușul
este un (micro)roman-confesiune, care oferă filmul unor evenimente bulversante,
răscolitoare, comasate într-un singur destin, zis Alexandru
Basarabu-Căruntu (poreclit sugestiv Bătăușul). Realmente, acest destin vizează
o generație programată de
un regim satanic și metamorfozată
de schimbarea la față a aceluiași sistem. Acest tânăr cu minte ageră,
înverșunat și
cu un simț exagerat al
neîmpăcării cu toată lumea, este un model aproape perfect al unui neam trezit
dintr-un somn hipnotic. Evadat din acel coșmar
inoculat, personajul caută cu disperare să-și
recapete nu doar identitatea, ci și
imunitatea firească...” Claudia
Partole
LECTURĂ PLĂCUTĂ!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu