Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii

 Mircea Eliade (n. 13 martie 1907, București - d. 22 aprilie 1986, Chicago), a fost un gînditor și scriitor român. Filozof și istoric al religiilor, Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite.

Eliade Mircea. Maitreyi / Mircea Eliade. – București, 2000.- 245 p.

Tema romanului este iubirea incompatibilă, povestea nefericită trăită de Allan şi Maitreyi amintind de Romeo şi Julieta sau Tristan şi Isolda. Romanul „Maitreyi” valorifică aspecte autobiografice: povestea de dragoste dintre autor şi fiica profesorului Dasgupta, gazda lui din India. La baza romanului se află jurnalul autorului din acea perioadă, fiind modificate numele şi ocupaţiile unor personaje cât şi finalul întâmplării.

Eliade, Mircea. Romanul adolescentului miop / Mircea Eliade. – București: Cartex, 2006. – 336 p.

Ramas vreme de aproape sase decenii in manuscris, primul roman al lui Mircea Eliade a constituit la aparitie o adevarata revelatie pentru publicul romanesc. La sfarsitul anilor '80, iubitorii literaturii sale descopereau astfel un cu totul alt scriitor decat cel cu care se obisnuisera pana atunci. Si totusi, romanul acesta de prima tinerete, scris ca un jurnal, ba chiar avand la baza un jurnal, pare sa-i fi pecetluit autorului destinul de prozator. In capitolele sale se dezvaluie intr-adevar sorgintea confesiva a multora din scrierile sale literare de mai tarziu: „Viata se vietuieste inainte, iar eu scriu ceea ce a vietuit“, noteaza undeva eroul romanului, tanar licean care-si propune sa scrie o cronica a adolescentei cum nu s-a mai scris. Si, lasandu-se purtat de meandrele cotidianului, imbatat de puterea pe care i-o confera transcrierea imediata a acestora, Eliade face intr-adevar un portret autentic al adolescentei, alcatuit din jocul prieteniilor si al iubirilor, din framantarile si aspiratiile caracteristice varstei, din urmarirea incordata a fagaduielilor viitorului, din privirea necrutatoare aruncata lumii adultilor.

Eliade, Mircea. Nunta în cer / Mircea Eliade. – București: Tana, 2007. – 142 p.

Din romanele de dragoste ale lui Mircea Eliade, nici unul nu se apleaca mai staruitor asupra eternului feminin ca Nunta in cer. Alcatuit din confesiuni rostite in soapta, din citeva franturi de viata petrecute in Bucurestii „anilor nebuni“, romanul prinde in paginile sale destinul framantat a doua cupluri marcate de o iubire stranie si nelinistitoare. Numai ca misterul acesta vesnic, intrupat aici in dubla ipostaza a personajului central al cartii, refuza sa se livreze autorului. Ba pare chiar ca se adanceste ametitor, pe masura ce naratorii lui Eliade isi deapana unul altuia povestea iubirii lor pierdute pentru enigmatica eroina a intamplarilor, Ileana. Portretul ei, realizat din linii de o mare puritate, este unul dintre cele mai tulburatoare portrete feminine din proza romanesca, unul dintre acele chipuri ce-l urmaresc pe cititor multa vreme dupa ce a inchis cartea.

Eliade, Mircea. Noaptea de Sânziene / Mircea Eliade. – București: Litera Internațional, 2010. – 384 p.

Noaptea de Sanziene" este focalizata pe doua mari planuri: iesirea din timp si posibilitatea iubirii mai multe femei in acelasi timp.

Iesirea din timp, adica posibilitatea de a te rupe de toate problemele din jurul tau, de a te transpune in alt plan unde nimic din jur sa iti mai aduca aminte de prezent, sa traiesti vesnic. („Să scapi de Timp. Să ieşi din Timp. Priveşte bine în jurul d-tale: ţi se fac din toate părţile semne. Încrede-te în semne. Urmăreşte-le…”)

Ştefan Viziru, personalul principal al romanului reuseste sa iubeasca doua femei, Ioana, cu care este si casatorit, si Ileana, o fata pe care o intalneste foarte rar insa de care ajunge obsedat, el plecand in cautarea acesteia dupa ce sotia ii moare in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Reuseste sa o reintalneasca pe Ileana dupa doisprezece ani, timp in care aceasta s-a casatorit... Finalul il voi lasa putin in aer, sa il descoperiti singuri.

Eliade, Mircea. Domnișoara Christina / Mircea Eliade. – București: Litera Internațional, 2011. – 320 p.

 Romanul Domnisoara Christina este unul plin de mister și fantezie. Cartea este bazată pe eternul mit al iubirii imposibile dintre un muritor și un suflet de dincolo. Opera reprezintă continuarea mitului Luceafarului și chiar conține versuri și simboluri din poemul lui Eminescu. Personajul principal (muritor) Egor Pasichevici cade in capcana tesuta de Domnisoara Christina, (strigoi) care subjugase sufletele la o mulțime de oameni. Din pacate pentru Christina, ea cade prada iubirii pentru Egor. Cartea este un continuu amestec de simboluri, motive, dubluri in timp, spațiu și spirit, spirite și folclor, toate traiesc intrepatrunzându-se în cartea lui Eliade. Egor insa o iubeste pe Sanda si gaseste curajul de face pasi periculosi si nebunesti ca sa elucideze misterele din casa si sa alunge spiritele pentru totdeauna.

LECTURĂ PLĂCUTĂ!

V. Sîrbu, şef serviciu
cercetare bibliografică