1878
- Apare în Timpul editorialul Concesiuni economice, fără semnătură. Articolul e scris de Eminescu.
1884
- Emilia Humpel îi comunică lui Maiorescu, în legătură cu trecerea lui Eminescu prin Italia şi, în genere, cu destinul poetului: „O astfel de călătorie obligatorie în Italia cu distracţii impuse poate fi, ca orice mijloc universal, problematică ; în acest caz orice efect terapeutic este de la început paralizat de dorul lui Eminescu de ţară. Tot timpul mi s-a părut că lucrul cel mai important ar fi să fie eliberat de problemele de viitor. Desigur aceasta nu se poate face uşor ; pesimismul său este în bună parte patologic. Cu toate astea există motive reale pentru îngrijorarea sa şi atît timp cît acestea nu vor fi înlăturate nu se poate aştepta să se liniştească sufleteşte. Ar trebui să i se facă acum rost de un serviciu şi totodată de un concediu de 2-3 luni. Acest lucru nu se va putea obţine repede pe drumuri obişnuite, prin intervenţia reginei însă în mod sigur. Mite îmi scrie că regina are o simpatie deosebită pentru el, că vrea să-i procure o sinecură, să-i scrie ea însăşi etc. Acum este momentul să se realizeze toate aceste gînduri bune.”
- Petre Missir îi scrie lui Maiorescu, răspunzîndu-i că ieşenii s-au hotărît a-l adăposti pe Eminescu în locuinţa lui Miron Pompiliu („De altmintrelea el primeşte cu mare bucurie a da ospitalitatea ce i se cere”)
- Poetul în dialogurile sale cu Chibici, oscilează „între Iaşi şi Bucureşti” („Petrecerea la ţară nu-i convine”)
Sursa:
Vintilă, Petru. Eminescu: Roman cronologic. – Bucureşti: Cartea
Românească, 1974. – 810 p.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu