1874
·
Eminescu e hotărît
să demisioneze din modestul post de la Agenția României la
Berlin, să revină la Iași
ca docent, pentru a se consacra la Universitate studiului în vederea
doctoratului și
îi scrie în acest sens lui Maiorescu:
„După
multă gîndire, deoarece fiecare din onoratele D-voastră scrisori îmi dă puncte
de sprijin, m-aș
hotărî cel mai degrabă pentru ultima alternativă, și anume din
următoarele motive: Luna April mi-ar servi numai pentru expunerea unei Scheme a
prelegerilor și
complectarea lor cu un cuprins cel puțin general, ceea ce
e absolut necesar față
de întinderea și
finețea
obiectului de tratat. Afară de aceasta, prelegeri încercate de pe acum, ar
arăta limpede dacă e sau nu dotare în această afacere, ceea ce nu e de
neglijat.
În timpul șederii mele la Iași aș putea să mă ocup
mai de aproape cu numitele 2 obiecte ale doctoratului, și astfel, cu
această împărțire
a timpului, ar fi aranjată partea cea mai principală.
Corespondăm deja de
6 saptămîni. Gîndiți-vă
și
acum la faptul că aceste 6 săptămîni sunt pentru mine pierdute fără a putea
lucra, după cum îmi pierd cel mai mult și bun timp cînd
titularul e aici. De aceea, înțelegeți bine de ce în
aceste împrejurări mi-ar fi fost imposibil să iau vre-o hotărîre fără a
demisiona din actuala mea slujbă, dacă o pot numi așa.
Dar acum demisionez
numai pentru ca să pot începe cum se cade în Mai. Pe urmă voiu putea duce și celelalte în
mersul lor obișnuit.
Aș
avea și
ocazia să economisesc mijloacele bănești care ar putea
acoperi cheltuielile călătoriei din Octombrie, taxele ș.a. fără a mai
supăra și
în chipul acesta bunătatea cuiva.
De aceea sunt
deocamdată pentru alternativa docenței mele, pentru ca
să poată începe de la 1 Mai. În alt caz hotărîrea mea, tocmai pentru
imposibilitatea unei prelungiri a unui timp dat – n-ar mai avea nici un rost...‟
1882
·
În recenzia la
volumul Novele
din popor de
Ioan Slavici, apărută în Timpul,
Mihai Eminescu face din nou aluzie la cerculLiteratorului : „Spitalul,
balamucul și
cîrciuma sunt singurele locuri care furnizează sujete artistice literatorilor
de la Literatorul și de la alte
întreprinderi scandaloase, acela cată să fie recunoscător puținelor pene în
adevăr românești,
care ne scapă din atmosfera infectă a spitalurilor, ce se pretind reviste
literare. În aceste spitaluri, unde mărginirea intelectuală a pretinșilor autori nu e
întrecută decît de malonestitatea lor plagiară și de obrăsnicia cu
care ei pe ei înșii
se proclamă mari autori, literele române au relații, firește sterpe, cu niște catîri
intelectuali, ceea nu oprește că o seamă de
acești
catîri să fie împodobiți
cu medalia Bene-merenti... ‟
Sursa:
Vintilă, Petru. Eminescu: Roman cronologic. – Bucureşti: Cartea
Românească, 1974. – 810 p.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu