Evenimentul zilei

Vasile Alecsandri (n. 21 iulie 1821, Bacău – d. 22 august  1890, Mirceşti). A fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc şi al literaturii dramatice in România, personalitate marcantă a Moldovei şi apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.

Debutul său stă sub semnul unui romantism tipic, entuziast, liric dar şi al unei necruţătoare critici a ridicolului social. În teatru, viziunea lui era în general romantică, viziune filtrată însă printr-un echilibru al sentimentelor , o seninătate a înţelegerii care-l apropie de clasicism. Pastelurile lui Alecsandri, nu prezintă natura ce pe un refugiu, ca în marea poezie romantică, ci cadrul natural privit  cu obiectivitate descriptivă.

 În 1840, împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi a luat conducerea teatrului din Iaşi şi şi-a început activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constante succese.

Pe 18 noiembrie a aceluiaşi an, la Iaşi, a avut loc premiera comediei „ Farmazonul din Hârlău”, prima scriere dramatică a poetului, pusă în scenă de Costache Caragiali.

Opera dramatică a lui Alecsandri însumează circa 2000 de pagini, rămânând cel mai rezistent compartiment al activităţii sale literare şi va constitui baza solidă pe care se va dezvolta dramaturgia românească în principalele sale direcţii tehnice: comedia străină şi drama istorică.

În 1843 descoperă valoarea artistică a poeziei populare, astfel, scrie primele sale poezii în limba română pe care le va grupa mai târziu în ciclul Doine.

În 1844, împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Ion Ghica, scoate săptămânalul Propăşirea, în care poetul va publica versuri ce vor fi incluse în ciclul Doine şi lăcrămioare, iar în 11 ianuarie se prezintă piesa Iorgu de la Sadagura, comedie de rezistenţă în dramaturgia scriitorului.

În 1854 – apare sub conducerea sa România literară, revistă la care au colaborat moldovenii C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, Al. Russo dar şi muntenii Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, Al. Odobescu.

În 1859 este numit de domnitorul Al. I. Cuza ministru al afacerilor externe.

În 1863 ia naştere la Iaşi societatea Junimea, al cărei membru onorific a fost până la sfârşitul vieţii.

În 1867 este ales membru al Societăţii literare române, devenită Academia Română.

În 1868 începe să publice pasteluri , în diverse numere ale Convorbirilor literare.

În 1874 publică Boieri şi ciocoi, una dintre cele mai importante comedii, o frescă socială de dimensiuni considerabile. Tot în Convorbiri literare publică nuvela Călătorie în Africa.

În 1875 se editează operele complete, cuprinzând Poezii (I-III) şi Teatru (IV).

În 1876 se publică volumul Proza.

În 1877, odată cu poezia Balcanul şi Carpatul,  începe seria Ostaşilor noştri.

În 1878 apare volumul Ostaşii noştri, închinat eroismului românilor în războiul din 1877.

În 1881 primeşte Premiul Academiei pentru Literatură.

 „A lui liră multicoloră a răsunat la orice adiere ce s-a putut deştepta din mişcarea poporului nostru în mijlocia lui. În ce stă valoarea unică a lui Alecsandri? În această totalitate a acţiunilor sale literare.”

Titu Maiorescu