12 noiembrie
1878: I.L. Caragiale a citit, la
banchetul “Junimii”, prima sa creaţie
dramatică „O noapte furtunoasă”.
Ion Luca
Caragiale (01 februarie 1852 - 9 iunie 1912) a fost un dramaturg, nuvelist,
pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic şi ziarist
român. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român şi unul dintre cei mai
importanţi scriitori români. A fost ales membru post-mortem al Academiei
Române. A fost un observator lucid şi ironic al societăţii româneşti din vremea
lui, un scriitor realist şi moralizator, un excepţional creator de oameni şi de
viaţă.
De la debutul său
în dramaturgie, 1879 şi până în 1892, Caragiale s-a bucurat de sprijinul Junimii,deşi în întreg proces de
afirmare a scriitorului, Junimea
însăşi a fost până prin 1884-1885, ţinta atacurilor concentrate ale
adversarilor ei. Mai multe dintre adversităţile îndreptate împotriva lui
Caragiale au fost cauzate şi de calitatea sa de junimist şi de redactor la
ziarul conservator şi junimist, Timpul (1878-1881).
Prima piesă a
dramaturgului, O noapte furtunoasă,
bine primită de Junimea şi publicată îm 1879 în Convorbiri Literare (în care au
fost publicate toate piesele sale), a beneficiat, la premieră, de atacuri deloc
neglijabile.
„O
noapte furtunoasă” este o
comedie a moravurilor de mahala, ilustrând aspecte sociale şi psihologice
specifice locuitorilor de la periferia capitalei. Cu scandaluri de familie, cu
nelipsitul triunghi conjugal. Principalul mijloc artistic de realizare a a
acestei comedii este comicul de
situaţie, alături de care se manifestă şi comicul de limbaj, comicul de
caracter, comicul de nume şi comicul de intenţie.
Comedia lui
Caragiale, „O noapte furtunoasă”, sintetizează
evenimentele tensionate, zbuciumate, petrecute într-o singură noapte în casa
lui Jupân Dumitrache, situată la periferia Bucureştiului. S-au tras focuri de
armă, au fost urmăriri, spaimă, agitaţie fără măsură, ca nu cumva să se
atenteze la “onoarea de familist” a stăpânului casei, care avea “ambitul” de-a
nu fi înşelat de nevastă. De
altfel, Rică Venturiano, cel care provoacă toată încurcătura, după ce reuşeşte
să scape de urmăritorii dezlănţuiţi, exclamă surescitat: „O, ce noapte
furtunoasă!“, ilustrând un comic de situaţie reieşit din confuziile provocate
de numărul 6 la care se afla casa lui Dumitrache şi pe care meşterul care a
tincuit zidul de la poartă l-a bătut invers, devenind numărul 9. Piesa este
alcătuită din două acte, fiecare dintre ele având câte nouă scene. Personajele
piesei sunt menţionate cu numele şi statutul pe care-l are fiecare. Subiectul
piesei reflectă, viaţa mahalalelor din capitală, reprezentată de familia lui
Jupân Dumitrache Titircă, poreclit şi „Titircă inimă-rea“, care este
„cherestegiu şi căpitan în garda civică“. Relaţiile temporale sunt complexe,
manifestându-se în această comedie atât perspectiva cronologică, adică în
ordinea derulării evenimentelor, cât şi perspectiva discontinuă, în care se
remarcă alternanţa temporală a întâmplărilor.
„Caragiale are o dublă intuiţie a individului: a
categoriei sociale şi sufleteşti. Comedia de moravuri se împleteşte cu aceea de
caracter.”
Pompiliu Constantinescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu