14 decembrie 2016

Cum arăta altădată cuibul Eminovicilor?

Odinioară, casa (azi muzeu memorial) nu era prea arătoasă. Musafirul se suia pe o scară din lemn în pridvor. Din acest cerdac deschis, flancat de doi salcâmi, privirea alerga spre valea cu bordeie, întinse până la marginea codrului. Conacul nu arăta deloc a castel boieresc, fiind o modestă locuință de țară, doar cu câteva odăi încăpătoare. În interior, la dreapta antreului, era salonul de primire, ținut sub cheie de către căminar, unde domnia-sa, la un birou cu sfeșnice și călimară, își nota socotelile moșiei ori de cate ori citea cărți din bibliotecă. În colț era o sobă. Aici se distrau oaspeții, în cântecele lăutarilor, cu vin bun și bucate țărănești, la onomastica stăpânului casei, Sf. Gheorghe, la Crăciun sau la Paști.
        Cealaltă odaie, din stânga antretului, folosea ca dormitor, dulapuri, scrinuri pentru rufăriile Ralucăi. În colț, sub icoana Maicii-Domnului, pâlpâia încontinuu candela de argint. Apoi se intra în dormitorul fetelor, cu câteva crivaturi și o sobă de teracotă în colț , la fel  cu cea  din camera părinților. Din primul antret, legat prin uși de  cele trei camere, se intra în al doilea, mai mic, cu ușă în dreapta spre cămara cu poliță și rafturi. De asemenea, exista o ușă de ieșire în spatele casei, spre biserică și atenansă. Actuala casă memorială păstrează planul locuinței din vremea Eminovicilor. 

Niciun comentariu: