AMINTIREA – UN DOR PERPETUU

Se întorc acasă din străinătăți primele păsări, iar păsările cântecului nostru – Doina și Ion – nu mai vin de unde au plecat. Se simte dureros lipsa lor, ochiul plâns al unui mare gol ne privește din orice manifestare culturală de la noi. Doina Aldea-Teodorovici a lăsat în urma ei lumina, cântecul și risipa de suflet pe care le-a dăruit cu prisosință. S-a născut la 15 noiembrie 1958 (astăzi ar fi împlinit 56 de ani) în Chișinău înt-o familie de intelectuali și dintr-o dinastie de intelectuali. Talentul artistic nativ s-a manifestat încă din copilărie. Părinții au făcut tot pentru a-i dezvolta aceste calități artistice. Poate era o dorință a lor ca Doina să realizeze ceea ce nu  au realizat ei. La 5 ani a început să frecventeze un cerc de balet la Palatul Ofițerilor. Și-a încercat puterile  și la școala de muzică  „Eugeniu Coca”, actualmente liceul „Ciprian Porumbescu”, vrând să studieze pianul. Nu și-au dorit să mă vadă niciodată artistă, dar să-mi dezvolte aptitudinile artistice și-au dorit-o întotdeauna. Astfel, începând cu vărsta de 6 ani și până la clasa a 8-a, Doina Aldea participă la dublarea filmelor în limba românâ la Studioul „Moldova-Film”. De asemenea, timp de mai mulți ani activează în ansamblul de cântece și dansuri populare „Moldoveneasca” cu care îtreprinde numeroase turnee în Cuba, Algeria, Mongolia, Germania și alte țări. Timp de mai mulți ani activează în postura de profesor de literatura universală la Universitatea „Ion Creangă” din Chișinău. Din anul 1982, Doina își mai descoperă încă o latură a talentului, vocea, pe care o moștenește de la părinți. Căsătoria cu Ion Teodorovici o aduce în scena mare ca interpretă de muzică ușoară. Colaborează cu poeții Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Adrian Păunescu și alții. Participând la evenimentele ce au marcat procesul de trezire a conștiinței naționale și de Moldova.

renaștere a poporului nostru, cuplul Ion și Doina Aldea-Teodorovici lansează mai multe cântece de un profound patriotism, cum ar fi „Suveranitate”, „Sfăntă ni-i casa”, „Mănăstirea Căpriana”, „Eminescu”, „Putna”, „Reaprindeți candela”, „Tricolorul”,„Focul din vatră”, „Bucurați-vă” și multe altele care vor rămâne în amintirea conștiinței noastre. La începutul anului 1992, pentru talent, pentru repertoriul cu un suflu patriotic incontestabil, activitate îndelungată și un spirit civic pronunțat, Doinei Aldea-Teodorovici i s-a acordat titlul onorific de Artistă Emerită a Republicii

În același an în noiembrie s-au stins din viață două flori, s-a intrerupt o melodie, s-au rupt strunele unei chitare, a dispărut o armonie- Ion și Doina Aldea-Teodorovici. Ne-au rămas doar urmele lor ce duc spre izvoarele răcoritoare ale sufletului, pe veșnicul drum al eternității. Ne-a rămas doar amintirea, care este un perpetuu dor. 

Listă bibliografică selectivă: 
Parii, Boris. Ion și Doina. Doina și Ion : Album. - Chișinău : FC Basarabia, 1993. - 182 p.;
Calendar Național 2008. - Chișinău, 2008. - p. 387.; 
Ciobanu-Vieru, Valerian. Să zbori din nou // Din lutul iubirii. - Chișinău : Pontos, 2007. - p. 15;
Marin, Gheorghe. Misiuni și destine. - Chișinău, 2008 - 247 p.
Țopa, Tudor. Localitățile Republicii Moldova: Chișinău. - p. 609.

Larisa  Arseni, Maestru în artă, colaborator la

                                                       Centrul Academic Internaţonal  Eminescu