George Topârceanu este
reprezentantul de seamă al poeziei românești din primele decenii ale secolului
al XX.
George Topârceanu a făcut parte din acele naturi de elită, care încearcă să
dea un sens acestei vieți”, - astfel l-a caracterizat M.Sadoveanu.
Pentru M.Sadoveanu avea o caldă prietenie și o deosebită admirație,
M.Sadoveanu, la rândul lui, îl iubea și îl
prețuia pentru inteligența, talentul și discreția lui, căci era de o discreție
nemaipomenită.
Topârceanu s-a bucurat de prietenia și admirația Otiliei Cazimir, de la
care ne-au rămas cele mai interesante amintiri despre poet: ”iubea mult copiii,
dăruindu-se jocurilor acestora și înțelegându-le sinceritatea. Dragostea pentru
ei, pentru natură vorbește despre sufletul lui bun și blând.”
Și mai zicea Mihai Sadoveanu: ”unii spun că Topârceanu a fost un om vesel,
el spunea vorbe de duh, dar în adâncul sufletului era cam singuratic.”
Frumoasă ești, pădurea mea,
Când strălucesc sub roua
grea
Cărări de soare pline,
Frumoasă ești, pădurea mea,
Și singură ca mine.
George Topârceanu este apreciat atât de publicul larg, cât și de cei mai
rafinați esteți. Baladele lui au devenit unele din cele mai populare creații.
Trec
anii, trec lunile-n goană
Și-n
zbor săptămânile trec.
Rămâi
sănătoasă, cucoană,
Că-mi
iau geamantanul și plec.
Opera lui G.Topârceanu, la fel ca a lui Ion Creangă și Mihai Sadoveanu,
este o strălucită expresie a specificului național. Topârceanu este esențial un
poet liric, cu desăvârșire realizat, în ciuda unei popularități ”umoristice”,
care ignoră aceasta.
O largă audiență au avut și o au rapsodiile, îndeosebi ”Rapsodii de
toamnă”, replică modernă la ”Concertul în luncă” de Vasile Alecsandri și la
nunta din ”Călin” de Mihai Eminescu și la ”Nunta din Codru” de George Coșbuc.
Florile-n
grădini s-agită,
Peste
straturi, dalia
Ca
o doamnă din elită
Își
îndreaptă talia.
”George Topârceanu este și un prozator, care a știut să ne dea câteva scene
din viață, câțiva oameni și câteva pasiuni cu realitatea și diversitatea
lucrurilor din natură, spunea
G.Ibrăileanu. Cu adevărat mare prozator ar fi fost Topârceanu dacă desăvârșea
romanul ”Minunile Sfântului Sisoe”.
Demostene Botez vorbește despre ”versul lui impecabil, de mare ținută
artistică. A fost un clasic integral, prin temperament, înainte de a fi devenit
un clasic al literaturii române.”
”Poet al dragostei de viață, mare cunoscător al limbii, Topârceanu a
realizat o operă care se așează în
fondul de aur al literaturii române.” (Popescu)
Cărturarii demni de înaltă prețuire au spus că Topârceanu este un mare
poet, iar constatarea lor se condolidează în timp, cercetătorii punând în
evidență noi și noi aspecte ale acestui bijutier de geniu al cuvântului
românesc.
Maria Chirilă, bibliotecar,
grad de calificare I
grad de calificare I
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu