Cărţile - umanitatea dată la tipar: Revistă bibliografică

Premiul Nobel pentru Literatură este acordat anual unui autor din orice ţară care, cu cuvintele lui Alfred Nobel, a produs "cea mai remarcabilă lucrare într-o tendinţă idealistică". "Opera" în acest caz se referă în general la opera autorului ca un tot, nu la o lucrare individuală, deşi lucrările individuale sunt uneori citate în decernări. Academia Suedeză decide cine, dacă este cazul, primeşte acest premiu în fiecare an. Mii de cereri sunt trimise anual, iar doar cincizeci de propuneri sunt admise. Acestea trebuie admise la Academie până la data de 1 februarie, după care sunt examinate de către Comitetul Nobel. Până în luna aprilie, Academia îngustează cercul la aproximativ douăzeci de candidaţi şi până la ivirea verii lista se reduce la cinci nume. În luna octombrie a anului, membrii Academiei votează, iar candidatul care primeşte mai mult decât jumătate din numărul voturilor este numit Laureatul Nobel pentru Literatură. Procesul este similar celorlalte Premii Nobel.

Răsplata în bani a Premiului Nobel a fluctuat de la inaugurarea sa, dar în prezent se află la 10 milioane de coroane suedeze. Câştigătorul primeşte şi o medalie de aur şi o diplomă Nobel.

Sursa: Wikipedia

Recent, Centrul Academic Internaţional Eminescu şi-a îmbogăţit colecţia de cărţi cu 3 volume care deţin Premiul Nobel pentru Literatură.

Soljeniţîn, Alexandr. O zi din viaţa lui Ivan Denisovici. – Bucureşti: Humanitas fiction, 2013. –

161 p.

„Pentru forţa morală cu care a continuat marea tradiţie a literaturii ruse.“ (Motivaţia juriului Premiului Nobel)

În noiembrie 1962 revista Novîi Mir publică un text literar care avea să schimbe pentru totdeauna chipul Uniunii Sovietice: O zi din viaţa lui Ivan Denisovici. Autorul lui – un profesor de matematică trecut prin experienţa gulagului. Aleksandr Soljeniţîn. Cel care avea să devină vocea milioanelor de oameni prizonieri în propria ţară şi cronicarul calvarului pe care aceştia l-au avut de îndurat. În O zi din viaţa lui Ivan Denisovici, această voce se face auzită pentru prima oară.

Vargas Llosa, Mario. Băieţii şi alte povestiri. – Bucureşti: Humanitas, 2013. – 169 p.

Şefii, primul dintre cele două volume cuprinse în Băieţii şi alte povestiri, a fost publicat pentru întâia oară în urmă cu 50 de ani, marcând debutul oficial ca prozator al lui Mario Vargas Llosa. Realismul lucid al acestor şase povestiri, lipsit de inflexiuni mitologice, anunţă o perspectivă aparte în contextul literaturii sud-americane, identificată adesea cu realismul de tip magic. Povestea Băieţii, scrisă un deceniu mai târziu, e un punct de cotitură: violenţa e aici mai insidioasă şi nu mai ţine atât de un tacit „cod” al onoarei şi al machismului, ca în povestirile şi romanele de până la 1967, cât, mai degrabă, de însăşi regula jocului.

Golding, William. Împăratul muştelor. – Bucureşti: Humanitas fiction, 2013. – 229 p.

 William Golding a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1983.

Romanul Împăratul muştelor, devenit un classic al secolului XX, continuă să aibă un ecou rareori întâlnit în istoria literaturii.

Un grup de copii scapă cu viaţă din catastrofa prăbuşirii unui avion şi încearcă să supravieţuiască pe o insulă pustie din mijlocul Pacificului. Însă ceea ce ar putea fi aventura vieţii lor, o nouă robinsonadă departe de adulţi şi de regulile acestora, se transformă într-un coşmar ucigător de vise: ura ia locul inocenţei şi crima se înstăpâneşte peste o lume care-şi rătăceşte busola. O parabolă de o forţă incredibilă, care ne oferă un răspuns deopotrivă crud şi realist la întrebarea: este libertatea absolută calea spre paradis?

Acestea sunt genul de cărţi pe care nu le mai poţi lăsa din mână, fiind dornic să afli ce urmează, deoarece, incontestabil, autorii au ştiut să creeze suspansul. Vă aşteptăm să lecturaţi aceste cărţi excepţionale pentru că, aşa cum spunea Abraham Lincoln: 

“Gustul pentru citit oferă acces către ceea ce a fost descoperit de alţii. Este cheia, sau una din cheile către problemele deja rezolvate. Şi nu numai. Oferă înclinaţie şi facilitare către urmărirea cu succes a problemelor care nu sunt încă rezolvate.”