1878
- Apare în Timpul editorialul Concesiuni
economice, fără semnătură. Articolul e scris de Eminescu.
1884
- Emilia Humpel îi comunică lui
Maiorescu, în legătură cu trecerea lui Eminescu prin Italia şi, în genere,
cu destinul poetului: „O astfel de călătorie obligatorie în Italia cu
distracţii impuse poate fi, ca orice mijloc universal, problematică ; în
acest caz orice efect terapeutic este de la început paralizat de dorul lui
Eminescu de ţară. Tot timpul mi s-a părut că lucrul cel mai important ar
fi să fie eliberat de problemele de viitor. Desigur aceasta nu se poate
face uşor ; pesimismul său este în bună parte patologic. Cu toate astea
există motive reale pentru îngrijorarea sa şi atît timp cît acestea nu vor
fi înlăturate nu se poate aştepta să se liniştească sufleteşte. Ar trebui
să i se facă acum rost de un serviciu şi totodată de un concediu de 2-3
luni. Acest lucru nu se va putea obţine repede pe drumuri obişnuite, prin
intervenţia reginei însă în mod sigur. Mite îmi scrie că regina are o
simpatie deosebită pentru el, că vrea să-i procure o sinecură, să-i scrie
ea însăşi etc. Acum este momentul să se realizeze toate aceste gînduri
bune.”
- Petre Missir îi scrie lui Maiorescu,
răspunzîndu-i că ieşenii s-au hotărît a-l adăposti pe Eminescu în locuinţa
lui Miron Pompiliu („De altmintrelea el primeşte cu mare bucurie a da
ospitalitatea ce i se cere”)
- Poetul în dialogurile sale cu
Chibici, oscilează „între Iaşi şi Bucureşti” („Petrecerea la ţară nu-i
convine”)
Sursa:
Vintilă, Petru. Eminescu: Roman cronologic. –
Bucureşti: Cartea Românească, 1974. – 810 p.
Publicat: Irina Ţurcanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu