1870
- Ședință a Societății „România‟, la care Eminescu este invitat cu o formulă neobișnuită: „Presidiul societății se află constrînsu pe astă cale a Te invita la siedinția ordinaria, carea se va ține sâmbăta în 15 ianuarie a.c st. n. La ore 7 seara.‟ La această ședință se află pe ordinea de zi alegerea unei comisiuni pentru schimbarea și completarea statutelor, precum și a unui „regulament de casă‟. Sînt aleși: Aurel Mureșianu, Ieronim Barițiu, Nicolai Oncu, Vasile Burlă, Nicolai Peligradi, Mihail Eminescu și G. Băleanu.
- Din nou ședință comună a celor două
societăți studențești și încă o dată, la îndemnul lui Eminescu, Aurel
Mureșianu propune unificarea lor necondiționată. Ideea găsește tot mai
mulți aderenți.
1872
- Iacob Negruzzi publică în Convorbiri literare un editorial
intitulat Către cetitori în care
trece în revistă activitatea din primii cinci ani ai publicației. În
privința poeziilor, „ca unele ce sînt de-a pururea începutul
literaturilor‟, I. Negruzzi spune: „În această plăcută materie ne-au
trimes versurile lor mulți autori mai vechi și mai noi, ce e drept, cu
deosebirea mare în adîncimea închipuirii, în frumusețea formei, în
diversitatea ideilor, în ușurința mînuirii limbei și în cunoștințe
prozodice. D-nii V. Alecsandri, G. Crețeanu, repos. Constantin Negruzzi
erau cunoscuți de mult în literatura noastră; prin foaia noastră s-au
făcut cunoscuți, sau mai cunoscuți, d-nii V. Pogor, S. Bodnărescu, T.
Șerbănescu, N. Scheletti, M. Eminescu, I. Negruzzi, d-șoara Cugler și
alții...‟
1875
- Eminescu împlinește 25 de ani.
- Apare Revista Junimei condusă de Demetriu G. Ionescu, acela care,
mai tîrziu, lasîndu-se de literatură, avea să devină atît de cunoscută
figură politică Take Ionescu. Aici va publica el nuvela Uă lacrimă, în care citează, fără
a-l numi pe autor, un vers din Eminescu: „nebunie și tristă și goală‟.
Într-o altă narațiune, de ficțiune viitoristă (soiritele anului 3000),
Demetriu G. Ionescu imaginează o călătorie cu balonul deasupra
Bucureștilor în anul 3000 și ajunge în fața Universității: „De partea
cealaltă, în locul unde știam că se afla statuia lui Mihai. În mijlocul
unei grădini feerice, o reuniune de statue mari și pline de viață, formau
un fel de armonie a cugetării. Toate reprezentau un același fel de ființe,
căci toate erau susținute de același fel de piedestale, geniste poeziei.
Aceste figuri surîzătoare erau poeții antichității. În mijloc sta Heliade,
dominînd cu privirea spre ceilalți; la dreapta Alecsandri, acordînd o liră
de aur (nu sterlină); în stînga Bolintineanu; mai departe, alții. Căutai
cu de-amănuntul și nu aflai printre aceste glorii ale timpului meu, nici
direcția nouă, nici pe Transilvăneni, nici pe domnul X, nici pre domnul
Y...‟
În această narațiune fantastică este evocat, în episodul vizitei la
Bibliotecă, și Eminescu: „Poet în suflet, dar fără formă, «așa de puțin
format», după cum zice însuși panegiristul său, T. Maiorescu, încît se perde
într-un caos de vorbe fără sens. Nefericirea lui a fost că niminia nu i-a spus
ce-ar putea deveni. Unii, l-au egalat cu nula; alții, cu Alecsandri! Într-un
cuvînt, sentimente frumoase chinuite în forme detestabile.‟
Revista Junimii proclamă: „Neapărat că toți suntem pentru
această «noă direcțiă»‟ așa cum o desvoltă D. Maiorescu, în principiu, în
teorie; dar niminia nu va suferi să i se impună ca modele searbedele și
misticele producțiuni ale Dd. Naum, Bodnărescu, Pogor, Beldiceanu, Vîrgolici,
Eminescu et compania...‟
1883
·
Probabil
că în această zi Eminescu notează pe fila unui manuscris următoarele: „78 de
ani viața mea întreagă. Atîta am să trăiesc. Bătrînul meu tată tot astfel. Asta
e mărimea constantă de timp a vieții unui individ din rasa noastră. Vor fi
urcări și scăderi pe această scară, va fi o oscilație infinită în coadaptarea
cu împrejurările. Omul în sine om constant rămîne constant.‟
Sus, în marginea din dreapta a manuscrisului, se află cifrele unei scăderi
elementare:
1883-
1849
——
34 ani
De fapt Eminescu împlinea 33 de ani.
1889
·
Eminescu
împlinește 39 de ani.
2014
2014
·
164
de ani de la nașterea marelui poet.
Sursa: Vintilă, Petru. Eminescu: Roman cronologic. – Bucureşti: Cartea Românească, 1974. – 810 p.
Sursa: Vintilă, Petru. Eminescu: Roman cronologic. – Bucureşti: Cartea Românească, 1974. – 810 p.
Publicat de I. Țurcanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu