MIHAI EMINESCU, „Poetul de pe Culme”

Eminescu, "un om al timpului modern, cultura lui individuala sta la nivelul culturii europene de astazi." (Titu Maiorescu)

 Cimpoi, Mihai . Mihai Eminescu - Dicţionar enciclopedic / Mihai Cimpoi. - Chişinău, 2013. - 584 p. 

       Dicţionarul enciclopedic este o lucrare, vastă, necesară, pentru toţi cititorii. În acest dicţionar găsiţi despre: viaţa lui M.Eminescu, arborele genelogic al Eminovicilor, stămoşii poetului, personalităţile istorice, figuri culturale, autori citaţi sau traduşi, eroi literari. În procesul de pregătire a lucrării autorul a recitit şi a supus analizei întreaga operă eminesciană şi întreaga eminescologie naţională şi universală: Numai în domeniul poeziei au fost analizate 400 de poeme, zeci de texte aferente, variante şi exerciţii, bucăţi inedite etc.  

Georgescu, Nicolae. Un an din viața lui Eminescu / Nicolae Georgescu – București: Floare albastră, 2006. –364 p.  În lucrare este oglindită perioada când M. Eminescu se ocupă de activitatea ziaristică. Cronologic, sfârşitul lui 1880 - 1883. În mod special şedinţa parlamentară din 13 martie 1881, când în Camera Deputaţilor s-a discutat şi judecat ziarul Timpul, apoi 2 decembrie 1880 - ziua atentatului la viaţa lui I. C. Brătianu cu polemicile de presă iscate atunci, după care Eminescu va deveni redactor şef al Timpului. De asemenea este oglindit începutul anului 1882 până în aprilie 1882 când poetul definitivează "Luceafărul" , se gândeşte să părăsească Bucureştiul şi ziarul Timpul, pierde unele polemici cu adversarii, începe cearta cu N.  Xenopol şi Al. Macedonski, se duce într-o excursie prin Dobrogea şi la mare.

Cubleșan, Constantin. Eminescu în exegeze critice / Constantin Cubleșan. – Iași: Junimea, 2014. – 311 p. – (Colecția Eminesciana).

Criticul și istoricul literar Constantin Cubleșan este la al zecelea volum de inventariere și evaluare critică a scrierilor eminescologilor. Lucrarea Eminescu în exegeze critice a parcurs metodic, empatic și cu mare discernământ 39 de asemenea texte despre Eminescu, de la cel al lui Dan Mănucă din 1999 până la cel al lui George Ene din 2014, evidențiind pentru fiecare în parte, noutatea metodologică sau hermeneutică propusă.

După cum menționează autorul: Am urmărit cu destulă consecvenţă şi am comentat în ultimul deceniu şi jumătate, cam tot ce s-a scris important despre Eminescu (volumul de faţă probează, cu modestie, aceste strădanii, fără aroganţă, doar cu ambiţia imparţialităţii în opinii). E o bibliotecă impresionantă care ar trebui conspectată şi propusă interesului public nu de către un om, fie el cât de harnic, ci de o instituţie menită a inventaria totul şi a prezenta periodic sinteze asupra evoluţiei eminescologiei. 

Coșereanu, Valentin. Ipotești sau realitatea poeziei / Valentin Coșereanu. – Iași: Junimea, 2015. – 350 p. – (Colecția „Eminesciana”).

Valentin Coşereanu, muzeograf-cercetător şi, fondatorul Centrului Național de Studii de la Ipoteşti, a publicat un studiu despre ceea ce am putea numi spaţiul eminescian sau semnele (elementele realului) care preced şi, poate, influenţează creaţia poetului. Subiect dificil, relaţie mereu controversată pentru că, se ştie de la Proust şi Valéry încoace, estetica acceptă greu identitatea dintre eul biografic şi eul profund (adevăratul creator al operei). Volumul este prezentat de academicianul Eugen Simion, care menționează în Cuvânt inainte: Excurs pozitivist, cercetare documentară, încercarea de a depista în operă semnele realului? Toate la un loc, cu scopul, neascus, de a define spațiulgerminativ, cum ar fi spus Noica, primordial. Valentin Coșereanu reușește să-l determine, folosind cercetările de până acum ale eminescologilor (de la G. Călinescu la Augustin Z. N. Pop) și adâncind date noi, scoase din arhivele locale (informații despre cumpărarea și vânzarea moșiei, a casei din Botoșani și a casei din Ipotești, sumele de galbeni puse în joc, numele actorilor, procesele care au urmat decenii în șir, numărul caselor din satul Ipotești în vremea copilăriei lui Eminescu, manipulările politice ale prefectului etc.).

Un reportaj-eseu excepional, în care autorii – ei înșiși poeți și critici literari – se transmută în umbre lirice, reconstituind cu minuie de arhivari și inspirație creatoare itinerariile naționale și europene ale lui Eminescu, aducând o mărturie prețioasă și singulară despre toate locurile în care a poposit marele poet. 

Vulturescu, George. „Complexul Ghilgameș” – Eseu despre motivul prafului în opera lui M. Eminescu / George Vulturescu. – Iași: Junimea, 2015. – 194 p. – (Colecția Eminesciana).

Poetul și criticul literar sătmărean propune o lectură inedită a textului eminescian, axată pe un motiv poetic cel puțin surprinzător – cel al prafului. George Vulturescu urmărește metamorfozele acestui element material definitoriu pentru imaginarul marelui poet, pe care îl analizează în numeroasele sale manifestări: stânca, ruina, muşuroiul, pulberea, asupra cărora planează umbrele legendei babiloniene.

După cum menționează autorul: În „Complexul Ghilgameș”, ca engramă a pulberii, cele 4 elemente ale lui Empedocle (apa, pământl, aerul, focul), „stihii ale lumii patru” (Strigoii), sunt intricate în firul de praf: „Punctu Acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii” (Scrisoarea I). Praful nu este „ceea ce este”, ci cea ce devine – pentru că toate componentele sale (stânca, zidul, ruina) să fie parcurse: „Ceaa ce e etern nu e esențial pentru om-cercul activității sale, țintele sale, sunt îndepărtate pur și simplu asupra formelor…[…] … dezvoltarea acestora, înnobilarea lor sub dictatul propriului său spirit – iată misiunea lui, dacă o putem numi misiune…” (mss. 2262, f. 2).

Mihai Eminescu în amintirile contemporanilor / Daniel Corbu. - Iaşi : Ed. Princeps, 2005. - 440 p.

Beneficiind de peste două sute de evocări şi mărturii ale contemporanilor, cartea de faţă trasează, în linii mai subţiri sau mai îngroşate, în tonuri mai închise sau mai solare, portretul celui care a întruchipat toate datele geniului tutelar al gândirii şi simţirii româneşti, al lui Mihai Eminescu.

O MOȘTENIRE BINE MĂSURATĂ

S-a scris o bibliotecă întreagă despre Eminescu (Mircea Eliade), dar mai puțin se discută astăzi despre editorii lui Eminescu.

            Anume modul cum îl edităm pe Eminescu antrenează trecerea noastră prin cultura sa, prin lumea în care a trăit - și nu mai puțin – prin lumea în care a luat viață și dăinuie opera lui – scrie N. Georgescu. Datoria unui editor ar fi nu numai de a da textul autentic ci și de a aduna documente, care ar putea lumina pe cititor, în a pune din nou opera în împrejurările ce au produs-o. Anume acesta a fost și programul editorial al lui Perpessicius, acesta este și va rămâne programul oricărui editor al lui Eminescu. Perpessicius a editat poezia eminesciană într-un sistem de ediție critică exemplară în cultura europeană. Tot el face prima dezvăluire completă a manuscriselor eminesciene într-o formă și după un sistem ce-și dovedesc încă viabilitatea.

            Manuscrisele au confirmat încrederea pe care publicul larg o câștigase în poet, l-au arătat drept cel mai mare poet al românilor și prin cantitate, nu numai prin acele poeme care îi creaseră faima.

            Perpessicius, ilustrul critic, s-a implicat în știința numită eminescologie. Vocabula eminescologie a fost pentru prima dată primită de către Academia Română. Eminescologia – este știința care are statutul marilor științe ale spiritului uman.

            În ce va consta această știință de acum înainte? Ce facem cu voiința auctorială – răspunsuri la aceste întrebări le puteți găsi în cartea Din misterele literaturii române de Nicolae Georgescu. Această carte face parte din colecția Critică și istorie literară, coordonator academicianul Mihai Cimpoi.

            Nicolae Georgescu – profesor universitar. A publicat cărți de eminescologie, membru al Academiei Oamenilor de Știință din România. Este un reper, mai ales în domeniul eminescologiei, studiile sale fiind foarte des citate, completate, aprobate, comentate.

            Acesata nu este o carte de citit, ci de consultat. Pentru cunoscătorii poeziei lui Eminescu cartea va fi un imbold la recitire sistemică, ea își invită cititorii să refacă experiența autorului – spune N. Georgescu.

            Ca metode de cercetare și-a impus respectul față de trecut. Devizia lui este și cea a lui N. Iorga: Nu poți iubi ceea ce nu cunoști.

            Cartea propusă o puteți găsi în fondul bibliotecii Centrului Academic Internațional Eminescu.

            De acealași autor, existente în biblioteca noastră sunt: A doua viață a lui Eminescu, Moartea antumă a lui Eminescu, Un an din viața lui Eminescu, Boala și moartea lui Eminescu, Cercul strâmt, Arta de a trăi pe vremea lui Eminescu.

Publicat:Chirilă Maria