Eminescu şi Eminoviceştii. Radiografii familiare, radiografii intelectuale

Vă propunem o radiografie a familiei poetului axată în principal pe latura sa intelectual- culturală, scoțând la lumină date inedite despre ceea ce a reprezentat nu numai Eminescu, în epocă, dar și atitudinile necunoscute ale familiei sale. Majoritatea informațiilor sunt desprinse din surse documentare directe cercetate în arhivele din Ipotești, Botoșani, Iași, Sibiu, București, Cernăuți și Chișinău. Spre deosebire de ceea ce ne-au învățat/îndoctrinat anii ’50, când, copii fiind, ni se spunea că Eminescu a fost sărac și că familia sa însăși era o familie săracă (citește proletară), iar din punct de vedere intelectual erau semianalfabeți, dar în baza documentelor de arhivă pomenite că lucrurile au stat taman pe dos, că aproape toți frații au studiat în spațiul Europei timpului habsburgic, începând cu Cernăuții și terminând cu Viena, Berlin sau Praga, că aceștia s-au făcut remarcați de oamenii importanți ai timpului, mulți dintre ei frizând geniul. Surorile au primit și ele o educație pe măsură, cu o educație muzicală aparte și cu bogate lecturi din literatura clasică. Biblioteca conacului de la Ipotești, găzduită în sufrageria casei stă mărturie în acest sens. Tatăl însuși, Gheorghe Eminovici, știa – spun documentele – câteva limbi străine, printre care: ruteana, poloneza, franceza și evreiește cu accent. Pasionat de istorie, în general și de istoria neamului, în special, cu o memorie fenomenală, acesta avea patima cumpărării cărților – fapt care spune multe despre starea culturală a familiei, așa încât minciuna că familia era una mai puțin decât modestă nu stă în picioare. Faptul că Eminescu, la numai 19 ani era invitat, student fiind la Universitatea vieneză, la dineurile Federicăi Bognar, prima donna a Burg Theater-ului vienez, (invitat nu numai pentru vasta lui cultură, dar și pentru faptul că vorbea în subtilități de limbă germană), că unul dintre frații săi a fost apreciat de cancelarul Bismark și de comandantul aplicațiilor militare din Brandemburg (generalul Möltke, strategul Europei), că un altul studiază politehnica la Praga, iar celuilalt i se permite să opereze la Berlin, când încă era student în medicină acolo – toate acestea sunt ilustrative în acest sens, vorbind prin ele însele. Sunt doar câteva exemple. Prin urmare, atunci când Mircea Eliade spune despre Eminescu, atât de concis și atât de adevărat că singura ,,eternitate" acceptată de istorie este aceea a creațiilor spirituale[...] și că neamul românesc simte că și-a asigurat dreptul la ,,nemurire", mai ales prin creația lui Eminescu el exprimă un adevăr axiomatic. Iar când spunem aceasta ne gândim în parte și la familia din care a făcut parte. Și mai mult, concentrat ca într-o încordare a nervilor – cum spunea Eminescu –, cât timp va exista, undeva prin lume, un singur exemplar din poeziile lui [...], identitatea neamului nostru este salvată, căci orice s-ar întâmpla în destinul românesc, oricâte dezastre și suferințe ne-au mai fost urzite, nici o armată din lume și nici o poliție, cât ar fi ea de diabolică, nu va putea șterge ,,Luceafărul" lui Eminescu din mintea și sufletul românilor (Mircea Eliade, Despre Eminescu și Hașdeu, Editura Junimea, Iași, 1987, p. 56)

                                                                  

Sursă: Valentin Coşereanu

 Selectat: Harti Vera

Chipul lui Eminescu pe monede şi bancnote

Prima încercare de emitere a unei monede cu chipul lui Eminescu aparţine regretatului numismat Octavian Iliescu, care în anul 1950, când se împlineau 100 de ani de la naşterea poetului, a făcut propunerea să se emită o monedă jubiliară de argint, cu valoarea nominală de 100 lei, monedă care să poarte efigia marelui poet. Propunerea a fost adresată, academicianului Constantin Moisil, preşedinte al Societăţii Numismatice Române şi membru al Secţiei de ştiinţe istorice a Academiei R.P.R. care a apreciat-o în mod corespunzător, înaintând-o mai departe, însoţită de un memoriu cu o temeinică motivare. 

      Memoriul a parcurs toate treptele ierarhice ale instituţiilor competente, obţinând peste tot avize favorabile, până la ministrul de finanţe din acea vreme (Vasile Luca), care nu a fost de acord. În sfârşit, la 50 de ani de această încercare, cu prilejul aniversării unui secol şi jumătate de la naşterea lui Mihai Eminescu – Luceafărul poeziei româneşti – care coincide fericit cu sfârşitul mileniului doi, Banca Naţională a României emite o monedă din aur, cu valoarea nominală de 2000 de lei. 

În anul 2010, cu ocazia împlinirii a 160 de ani de la naşterea poetului, Banca Naţională a României emite o nouă monedă cu nominalul de 500 lei. În luna mai a anului 1991, Banca Naţională a României a emis o bancnotă de 1.000 lei, pe hârtie albă, cu dimensiunea de 167 x 75 mm şi filigran Mihai Eminescu cu capul întors spre dreapta. În luna mai a anului 1993 se emite o nouă serie de bancnote, similare cu cea descrisă mai sus, cu deosebirea că pe avers în locul medalionului cu steaua cu 16 raze, este dispusă stema ţării, iar în loc de Mihail Eminescu este scris Mihai Eminescu. 

      În anul 1998, Banca Naţională a României emite o nouă bancnotă de 1000 de lei, pe hârtie având culoarea dominantă albastră şi dimensiunea de 140 x 61 mm (mai mică ca cele emise în anii 1991 şi 1993 cu 27 respectiv 14 mm), filigran Mihai Eminescu, cu capul întors spre dreapta şi monograma BNR pe verticală. În anul 2005, odată cu denominarea leului, Banca Naţională a României, emite o serie nouă de bancnote dintre care se remarcă cea cu nominalul de 500 lei, care are pe avers chipul marelui poet naţional Mihai Eminescu. În anul 1989, în fosta Uniune Sovietică, a fost emisă o monedă de 1 rublă, care pentru mulţi dintre noi constituie o mare surpriză, prin efigia care apare pe aceasta, respectiv chipul lui Mihai Eminescu. Pe 29 noiembrie 2000, la aniversarea a 150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, R. Moldova s-a pus în circulaţie o monedă cu nominalul de 100 lei.

      

Samoilă Ştefan. Preşedintele Secţiei Numismatice Braşov

Vicepreşedinte al Societăţii Numismatice Române Braşov - România

                                                                                                            Selectat: Harti Vera