Anul 1877 fusese unul încărcat de agitație politică și de fervoare patriotică. După destituirea guvernului conservator, în 1876, liberalii începuseră o prigoană nedemnă la adresa ex-miniștrilor conservatori, gest în primul rând demagogic. La 9 mai 1877, Mihail Kogălniceanu proclamase în Parlament independența României. La 6 august, armatele române trecuseră Dunărea, obținând victorii răsunătoare în bătăliile de la Plevna, Grivița și Rahova. În ianuarie 1878, Imperiul Otoman va cere pacea.
Ajuns redactor la principalul ziar de opoziție din România, Eminescu înțelega să servească în aceste momente, prin scrisul său, interesul național. El își manifesta admirația fată de eroismul românesc de pe câmpul de luptă, abținându-se de la atacuri politice inoportune. În scurt timp însă poetul își face simțită prezența incisivă, prin cronici dramatice severe la adresa autorilor care încercau să suplinească propria lipsă de talent prin afișarea unui patriotism de paradă. În decembrie 1877, el publică în serial studiul Icoane vechi și icoane nouă, text de o remarcabilă coerență doctrină, care anunță tezele esențiale ale gazetarului, susține în toate intervențiile sale ulterioare. De îndată ce războiul dă semne că merge spre sfârșitul așteptat, spiritul polemic se accentuează.
Cariera lui Eminescu la oficiosul partidului conservator nu este una oarecare. După ce, împreună cu Slavici și Caragiale, redactase timp de doi ani ziarul, la începutul lui 1880 Eminescu a fost numit redactor-șef al lui, la ședința de constituire a Clubului politic conservator. Președintele nou ales al partidului, Emanoil Costache Epureanu, îi prețuia pe tânărul gazetar, lăsându-i totală libertate la conducerea ziarului. Prin această promovare, Eminescu se despărțea temporar de colegii săi junimiști, care se pregăteau să joace un rol de opoziție în sânul Partidului Conservator. Programul politic al noului sef, apărut în paginile ziarului, era unul relativ vag, general, astfel încât îi va reveni poetului misiunea de a dezvolta tezele acestuia într-un șir de articole argumentate și persuasive, intitulate Studii asupra situației. După schimbarea direcției partidului, la sfârșitul lui 1881, Eminescu rămâne doar redactor responsabil cu partea politică, lucru care îi lasă mai mult timp liber, pentru a se ocupa de opera literară și de viața sa personală.
Publicat: B. Olesea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu