La 28 de ani, Eminescu e la București, în căutarea altor limanuri. Două inimi rămân întristate la Iași :Veronica și Creangă.
Suntem după Războiul de Independență, în octombrie 1878, când e numit redactor al ziarului Partidului Conservator, Timpul (salar de 300 lei pe lună). Începe o luptă epuizantă, de zi cu zi, pentru scrierea articolelor politice, în care apără vehement interesele naționale ale românilor, oglindind problemele cardinale ale societății românești din acea vreme. Totodată, își face mulți dușmani, deoarece atacă ideile politice ale Partidului Liberal. Cei aproape șase ani de muncă la acest ziar i-au măcinat sănătatea, dar alcătuiesc un segment valoros al creației intelectuale eminesciene :publicistica.
Cum arăta Eminescu în această perioadă frământată ? Vedem o fotografie a poetului, realizată în atelierul lui Franz Duschek din București, în 1878. Imaginea apare în Tabloul Societății Junimea pe anii 1882-1883.
Desigur, își găsește timp și pentru poezie, publicând mai ales creații la care începuse să trudească în perioada anterioară :Povestea codrului, Povestea teiului, Singurătate, O, rămâi, Pe aceeași ulicioară, O, mamă, Pe lângă plopii fără soț, Și dacă, Mai am un singur dor și altele.
Acum este timpul capodoperelor :poemul de căpătâi Luceafărul, Scrisorile (cinci la număr) și Doina, care-i determină pe contemporanii săi să-l considere cel mai mare poet al românilor, geniu poetic, rege al poeziei…
Chiar și bardul de la Mircești și-a dat seama că Eminescu, prin geniul său înnăscut, l-a depășit. Până atunci, Vasile Alecsandri era glorificat de tânărul poet, în Epigonii, drept „rege al poeziei”, însă acum „regele poeziei” devenise Mihai Eminescu. Admirabilă este recunoașterea publică, de către bardul național Alecsandri, a talentului noului astru, în versuri superbe precum acestea :
E unul care cântă mai dulce decât mine ?
Cu-atât mai bine țării, și lui cu-atât mai bine.
Apuce înainte s-ajungă cât mai sus,
La răsăritu-i falnic se-nclină-al meu apus.
(Unor critici)
Sursa: Crăciun, Boris. Viața ilustrată a poetului nemuritor
Publicat: B. Olesea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu