SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE MIHAI EMINESCU

Brenda Walker este cunoscută ca eminescolog ,traducătoare (Anglia). A vizitat Centrul Academic Eminescu împreună cu dl. Stelian Apostolescu. Datorită colaborării acestora la editura Forest Books din Londra a apărut "Complecte Poetical Works and Selected Prose of George Bacovia" Integrala Bacovia, volum donat Centrlui cu autografele traducătorilor. Brenda Walker este şi traducătoarea volumului "In celebration of Mihai Eminescu" pe care îl veţi găsi în colecţia Cărţi cu autografe CAIE. 
Cu douăzeci de ani în urmă dna Brenda Walker a participat la un Colocviu Internaţional al traducătorilor organizat de către Ministerul Culturii şi Uniunea Scriitorilor din R. Moldova. Vă propunem un fragment din textul unei scrisori deschise către Mihai Eminescu semnată de dna Brenda Walker. Considerăm actuale şi acum gîndurile înălţate lui Mihai Eminescu.

Dragă Mihai,

iartă-mi familiaritatea, dar am senzaţia că te cunosc atât de bine! Dacă te-ai înfăşura în mantia ta şi ai reânvia luminos ca Pasărea Phoenix părăsindu-ţi singurătatea şi sferele tale reci şi îndepărtate, ai constata că nimic nu s-aschimbat, de fapt, aici.Semiluna tot mai visează să-şi sporească ramurile pe arborele ei stufos, iar învăţaţii tânjesc la faima adnotândgalbenele file.Parlamentul aici este alcătuit tot dintr-o mulţime pestriţă, iar oamenii tot mai discută aprins despre cine să conducă naţia noastră română. Mă întreb ce ar avea de spus Mircea cel Bătrân de toate acestea. Ca şi tine, în ultimele tale ore, oamenii caută realitatea strânşi într-o cămaşă de forţă creată din iluzii. Caută ce e rău şi ce e bine.Totuşi, toate-s vechi şi nouă toate şi aşteaptă valuri noi să se înalţe şi să coboare, căci sânt mereu în căutarea unui ideal. Cât de bine ai înţeles tu omenirea. Ce adânc ai văzut în sufletul omului!..Ne străduim să captăm raza luceafărului serii sau să devenim parte a lacului când peste vârfuri trece luna. În ochiul de pădure tot se mai află câte un lacîncărcat cu nuferi galbeni şi o barcătresărind în cercuri albe. Mulţi sântem cei care aşteptăm, tot aşteptăm să ni se împlinească visele.Uneori câte o lebădă lunecă printre trestii şi păsările se adună pe la cuiburi. Salcia veghiază deasupra satului când se lasă sara pe deal, dar rar mai auzi fluieremurmurând în stânăsau glasul domol al buciumului. E mai probabil că ai să auzi, în depărtare, la radio, bubuind cântecele noastre moderne.Dar încă mai poţi asculta glasul clopotelor şi toaca chemând drept credincioşii la slujbă şi câte un bondar carerotund în pântec,somnoros pe nas ca popii glăsuieşte-ncet un cântec. Greierii cântă sub o grindă şi scârţie-n vânt cumpăna de la fântână. Pe dealuri izvorul tremură pe prund aruncându-se într-un cuibar rotund de ape peste care luna zace, iar sub prispă apar fire lucitoare de iarbă.Afară-i toamnă, frunza-mprăştiată, iar vântul zvârle-n geamuri grele picurişi noi căutăm din nou anii aceia când floarea de tei înmiresma aerul şi petalele ei cădeau pe îndrăgostiţi, aşezându-serânduri, rânduri.Mentalitatea ta cu privire la femei va fi probabil criticată în această lume a feminismului şi drepturilor egale între sexe, deşi fie vorba între noi, consider că ai o perspicacitate foarte acută. Şi azi ţi-ai mai putea găsi o Venera sau Madona ta, curtezane sau Dalile, doar cu prinţese nu prea mai plouă. Fata tânără tot mai este îndrăgostită de iubire şi ruşinos şi drăgălaş, mai nu vrea, mai nu se lasă. Mulţi bărbaţi au trebuit s-o facă fie pe Demon, fie pe Înger şi totuşi adeseori îţi pui întrebarea: ce importanţă are dac-oi fi eu sau altul?Am vizitat cimitire şi ne-am uitat la pietre funerare. Sânt locuri triste, ai dreptate. De ce nu ţi-au îngăduit ca tu şi Veronica să dormiţi împreună lamargine de râu?Dacă te-ai întoarce, mă întreb cum ai fi primit. În acest climat de vendetă personală prin presă şi pe străzi, poate tu ai reuşi să le potoleşti ura cuuşurinţă şi cu zâmbet, dar adulaţia lor s-ar putea într-adevăr să te mâhnească peste măsură şi parcă te aud spunând: Toate-mi sânt de o potrivă, eu rămân ce-am fost: romantic.E mare păcat că timpul în urma lor se-ntunecă.Să fim totuşi optimişti. Ca şi lumina stelei ce-a apus, tu tot ne mai luminezi încă. Esenţa ta rămâne, căci fără tine „copilăria” României s-ar pierde într-adevăr pentru vecie. Deci nu te supăra dacă spun, din toată inima că
...dacă nouri deşi se duc
De iese-n luciu luna
E ca aminte să ne aducem
De tine-ntotdeauna.

BRENDA WALKER