1882
- După telegrama de ieri, acum Veronica îi trimite o scrisoare, răspuns imediat la o epistolă eminesciană : „Azi am primit scrisorica de la tine şi am găsit-o atît de dulce că am citit-o de cîteva ori în şir... E atît de plăcut a trăi cînd ştii că ai o afecţie pe pămînt şi mă mir cum tu – suflet liric – ai putut să nesocoteşti şi să dispreţuieşti cea mai caldă şi mai rară dintre bunurile acestei vieţi şi cea mai greu de găsit, şi mai greu de susţinut...”
- În darea de seamă asupra concertului Sarasate, publicată în Timpul, Eminescu aduce acest ecou de martor nemijlocit: „ E greu a descrie impresia adîncă care-o face acest artist. Acoperit de aplauzele zgomotoase ale unui public fermecat de admirabila curăţie şi putere a sunetelor vioarei sale, Sarasate privea cu ochii lui mari şi de-o liniştită energie, netrădînd prin nici o mişcare a feţei acea simţire adîncă care inspiră şi dictează o atît de măiastră execuţiune.”
- Amănunţită şi importantă documentar scrisoare a lui Eminescu către Veronica Micle: „Iartă-mă că nu ţi-am scris imediat, căci am primit scrisoarea ta ieri seara şi-ţi răspund abia azi. Am o cumplită nostalgie la cap – efectul unei binevoitoare şi premature primăveri se vede – şi chiar acum nu-ţi scriu decît pentru a-ţi cere iertare că nu ţi-am răspuns imediat la scrisoarea ta gentilă şi dulce. Nu-i aşa că tu mă scuzezi şi nu mi-o iei în nume de rău în consideraţia nostalgiei. Ce-or fi avînd scrisorile de c-am întîrzie? În 18 mi-ai trimis una, pe cea din urmă, abia la 20 am primit-o. Mă frec cu mîna pe frunte şi încep a-ţi spune mii de lucruri pe care le aveam alaltăseară în minte şi capul mă doare, dacă ai fi aici n-ai şti ce să-mi faci ca s-adorm. Se vede că durerea asta e o urmare a concertului al doilea al lui Sarasate, care a fost admirabil, ca şi cel dintîi. Apropos! D-nul în cestiune aud că după cererea sa proprie va fi permutat la Curtea de Argeş în aceeaşi calitate în care e la Neamţ. Această cerere a făcut-o de acum opt sau zece zile la minister şi i s-a acordat. Signe de la profondeur du sentiment. Vorbă să fie. Asta niciodată pentru a arăta că nu este nimic solid în acest om.
- ... Tu poate îi fi dormind, căci eu scriu înaintea plecării trenului – adică mai sunt două ceasuri pînă atunci şi-ţi voi aduce scrisoarea la gară. Tot mă doare capul, afară-i răcoare şi senin de lună – poate mi-o trece... ”
Sursa: Vintilă, Petru. Eminescu: Roman cronologic. – Bucureşti: Cartea Românească, 1974. – 810 p.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu