Sărbătoarea Sfântului Nicolae

Sfântul acesta este numit diferit în popor - Sf. Nicolae,  Nicolae făcătorul de minuni ş.a; în calendarul creştin ortodox - Sf. Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Myrei din Licia.

Cercetătorii materialişti afirmă că chipul Sf. Nicolae a fost creat în primele secole ale creştinismului cu scopul de a lichida cultele zeilor maritimi păgâni Poseidon ( la grecii vechi) şi Neptun (la romani).

Aceiaşi savanţi spun că la sporirea  popularităţii Sf. Nicolae  în mediul creştinilor, a admiraţiei faţă de sfânt a fost faptul că el a fost declarat drept ocrotitor al apelor, comerţului.

Conform tradiţiei creştine, viaţa şi faptele Sf. Nicolae au o istorie lungă, interesantă şi povăţuitoare. Se afirmă că sa născut în jurul anului 280 d. Hr. în familia creştinilor Teofan şi Nona - oameni bogaţi în localitatea Patara, reg. Licia în Asia Mică ( pe atunci provincie a Imperiului Roman de Răsărit; astăzi sud-estul Turciei). Se zice că Nicolae făcea minuni chiar în primele zile ale vieţii sale. Bunăoară, în timpul botezului a stat în picioare, în cristelniţă, câtva timp, fără a fi sprijinit de cineva. Când a devenit mare, învia morţii, îi ajuta pe sărmani, pentru care fapt a fost canonizat. După moartea părinţilor, Nicolae avea 18 ani, a moştenit o avere considerabilă, pe care a repartizat-o sărmanilor.  Apoi a plecat la Ierusalim unde a devenit preot creştin.

Se spune că pe când începuse persecuţiile împotriva creştinilor, de rând cu alţii, a fost pus în închisoare şi Nicolae. Când împărat al Imperiului Roman  a devenit Constantin cel Mare şi deţinuţii creştini au fost eliberaţi. Nicolae a plecat în or. Myra aceiaşi regiune (Licia). După moartea arhiepiscopului din Myra, Nicolae a fost ales în funcţia acestuia slujind cu bună credinţă mai bine de 50 de ani.

În literatură privind biografia Sf. Nicolae  se spune că el apăra cu înverşunare credinţa creştină.  La primul sinod al bisericii ortodoxe ( anul 325), Sf. Nicolae, împreună cu alte personalităţi teologice progresiste, au combătut aspru învăţătura greşită contradictorie celei creştine, a episcopului Arie. Se zice că Sf. Nicolae iar fi dat lui Arie o palmă în plină adunare. Apropo, unii susţin că de la acea palmă a Sf. Nicolae  a venit obiceiul ca în ajunul sărbătorii închinate sfântului ( 5 decembrie) copiii care au greşit în timpul anului să li se dea câte o vărguliţă în loc de cadou - semn că merită pedepsiţi.

Devenind un sfânt foarte popular datorită bunătăţii, blândeţii sale, Sf. Nicolae  era confundat cu personajul mitic - folcloric  asemănător, patronului sărbătorii principale din aceiaşi lună - Naşterea Domnului. Este vorba evident de Moş Crăciun . În sprijinul acesteia vine faptul că la englezi, americani şi alte popoare Moş Crăciun  este numit Santa Claus ( din lat. Sanctus Nicolaus - Sf. Nicolae).

Sf. Nicolae s-a trecut din viaţă la 6 decembrie, anul 342. Moaştele lui au fost mutate din Myra la Bari (Italia) în 1087.

Sf. Nicolae este sărbătorit de două ori pe an: la 6 decembrie ( când a decedat Sfântul) şi la 9 mai.
                                                                                                                                                  

Sursa : Tezaur folcloric al românilor din Republica Moldova, Ucraina, Federaţia Rusă. Obiceiurile şi folclorul sărbătorilor de iarnă / Acad. de Ştiinţe a Moldovei, alcăt.,introd.,coment., glosar de Nicolae Băieşu. - Chişinău: S.n.,2014 .