Sfântul acesta
este numit diferit în popor - Sf. Nicolae, Nicolae făcătorul de minuni ş.a; în calendarul
creştin ortodox - Sf. Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Myrei din Licia.
Cercetătorii
materialişti afirmă că chipul Sf. Nicolae a fost creat în primele secole ale
creştinismului cu scopul de a lichida cultele zeilor maritimi păgâni Poseidon (
la grecii vechi) şi Neptun (la romani).
Aceiaşi savanţi
spun că la sporirea popularităţii Sf. Nicolae în mediul creştinilor, a admiraţiei faţă de
sfânt a fost faptul că el a fost declarat drept ocrotitor al apelor, comerţului.
Conform tradiţiei
creştine, viaţa şi faptele Sf. Nicolae au o istorie lungă, interesantă şi
povăţuitoare. Se afirmă că sa născut în jurul anului 280 d. Hr. în familia
creştinilor Teofan şi Nona - oameni bogaţi în localitatea Patara, reg. Licia în
Asia Mică ( pe atunci provincie a Imperiului Roman de Răsărit; astăzi sud-estul
Turciei). Se zice că Nicolae făcea minuni chiar în primele zile ale vieţii
sale. Bunăoară, în timpul botezului a stat în picioare, în cristelniţă, câtva
timp, fără a fi sprijinit de cineva. Când a devenit mare, învia morţii, îi ajuta
pe sărmani, pentru care fapt a fost canonizat. După moartea părinţilor, Nicolae
avea 18 ani, a moştenit o avere considerabilă, pe care a repartizat-o
sărmanilor. Apoi a plecat la Ierusalim
unde a devenit preot creştin.
Se spune că pe
când începuse persecuţiile împotriva creştinilor, de rând cu alţii, a fost pus
în închisoare şi Nicolae. Când împărat al Imperiului Roman a devenit Constantin cel Mare şi deţinuţii
creştini au fost eliberaţi. Nicolae a plecat în or. Myra aceiaşi regiune
(Licia). După moartea arhiepiscopului din Myra, Nicolae a fost ales în funcţia
acestuia slujind cu bună credinţă mai bine de 50 de ani.
În literatură privind biografia Sf. Nicolae se spune că el apăra cu înverşunare credinţa
creştină. La primul sinod al bisericii
ortodoxe ( anul 325), Sf. Nicolae, împreună cu alte personalităţi teologice
progresiste, au combătut aspru învăţătura greşită contradictorie celei
creştine, a episcopului Arie. Se
zice că Sf. Nicolae iar fi dat lui Arie o palmă în plină adunare. Apropo, unii
susţin că de la acea palmă a Sf. Nicolae
a venit obiceiul ca în ajunul sărbătorii închinate sfântului ( 5
decembrie) copiii care au greşit în timpul anului să li se dea câte o vărguliţă
în loc de cadou - semn că merită pedepsiţi.
Devenind un sfânt
foarte popular datorită bunătăţii, blândeţii sale, Sf. Nicolae era confundat cu personajul mitic -
folcloric asemănător, patronului
sărbătorii principale din aceiaşi lună - Naşterea Domnului. Este vorba evident
de Moş Crăciun . În sprijinul acesteia vine faptul că la englezi, americani şi
alte popoare Moş Crăciun este numit
Santa Claus ( din lat. Sanctus Nicolaus - Sf. Nicolae).
Sf. Nicolae s-a
trecut din viaţă la 6 decembrie, anul 342. Moaştele lui au fost mutate din Myra
la Bari (Italia) în 1087.
Sf. Nicolae este
sărbătorit de două ori pe an: la 6 decembrie ( când a decedat Sfântul) şi la 9
mai.
Sursa : Tezaur folcloric al românilor din Republica Moldova, Ucraina, Federaţia Rusă. Obiceiurile şi folclorul sărbătorilor de iarnă / Acad. de Ştiinţe a Moldovei, alcăt.,introd.,coment., glosar de Nicolae Băieşu. - Chişinău: S.n.,2014 .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu