Evenimentul zilei!

Liviu Rebreanu (n . 27 noiembrie 1885, comuna Târlişua, judeţul Bistriţa-Năsăud – d. 1 septembrie 1944, Valea Mare, Judeţul Argeş) a fost un prozator şi dramaturg român, membru al Academiei Române.

La 25 octombrie 1910 a debutat în capitala ţării: în revista Convorbiri critice a apărut nuvela Volbura dragostei (cântecul iubirii). Ea a deschis şirul unei însemnate colaborări: Proştii, Culcuşul, Golanii, Dintele.

Înainte de-a scrie şi de a-şi publica romanele scriitorul şi-a desăvârşit talentul de prozator scriind povestiri şi nuvele. Cea mai cunoscută nuvelă a sa este Ițic Ștrul Dezertor. Nuvela sa psihologică cea mai cunoscută, Ciuleandra a apărut mai târziu. 

Romancierul a început să scrie romane realiste, în care acţiunea avea loc în decorul unui sat din Transilvania, Liviu Rebreanu a readus problematica țărănească în centrul atenției lumii literare, prin romanul setei de pământ, Ion. Subtitlul acestuia era „Glasul pământului, Glasul iubirii” și anunța principalul conflict din text, și a dat unul dintre primele noastre capodopere ale analizei psihologice.

După această experiență literară autorul a scris mai apoi romanul Răscoala, supranumit de G. Călinescu „roman al gloatei”. El poate fi considerat o capodoperă a romanului românesc din toate timpurile.

Un al treilea roman, Pădurea spânzuraților, a fost inspirat de un incident autobiografic, fratele său, locotenent în Armata Austro-Ungară, fiind condamnat la moarte și executat pentru o tentativă de a dezerta pe front, din Armata Austro-Ungară, și a trece în tranşele românilor în timpul Primului Război Mondial. Alte două romane, Gorila și Jar, care descriau mediul intelectual și redacțiile unor ziare interbelice deşi s-au bucurat de succes de public au fost veritabile căderi la critică

După Răscoala , Rebreanu nu a mai dat nici o capodoperă, toate romanele scrise ulterior fiind caracterizate de criticul G. Călinescu drept inegale. În Amândoi Rebreanu a încercat să scrie un roman polițist, descriind o crimă comisă de o servitoare cu instincte criminale. Evident scriitorul cunoștea romanele naturaliste. Rebreanu a fost și autorul unui jurnal intim, foarte interesant pentru datele inedite pe care cititorii le pot afla din biografia autorului. Postum au fost editate și alte opere, inclusiv o carte de călătorii în Franța și Germania, Metropole, tradusă și în limba franceză.

Am putea spune că, în mod paradoxal, Liviu Rebreanu e scriitorul care a rămas cel mai sus în structurile mentale ale primilor decenii. Nu în sensul unei închistări sufleteşti şi a unei imposibilităţi de-a evolua, dimpotrivă, Liviu Rebreanu a avut capacitatea de-a sesiza care sunt structurile fundamentale ale unei vieţi naţionale, desprinzându-le din fluxul evenimentelor şi proiectându-le în zonele permanenţelor tragice cu acel instinct artistic de scriitor excepţional.

Centrul Academic Internaţional Eminescu dispune de operele autorului şi vă aşteaptă să vă delectaţi cu ele, căci: „... Numai citind mereu, creierul tău va deveni un laborator nesfârşit de idei şi imagini.”

Mihai Eminescu

Publicat de Irina.Ţ