Eminescu este unul din exemplarele
cele mai splendide pe care le-a produs umanitatea. Avem convingerea cã daca mai
traia, sanatos, incã douazeci de ani, el ar fi fost considerat, fara putinţă de
contestare, ca unul din cei mai mari creatori de poezie din intreaga literatură
a lumii. [...] Dar Eminescu nu este numai un poet de geniu. Este ceva mai mult.
El este cel dintai care a dat un stil sufletului romanesc si cel dintai roman
in care s-a fãcut fuziunea cea mai serioasã a sufletului daco-roman cu cultura
occidentala.
Garabet Ibraileanu
Pe
parcursul anilor toate
detaliile cunoscute și necunoscute ale
vieții sale au fost cuprinse în ediții bogate în informații ale eminescologilor. Prezentăm mai jos câteva titluri,de
cărţi sugestive
din fondul de documente al bibliotecii, parte mai deosebite
în redarea chipului şi operei eminesciene, comemorând astfel ziua de 15
ianuarie, ziua în care resimţim mai vie flacăra vieţii şi creaţiei acestui mare
geniu al literaturii române şi universale.
Popovici, Constantin. Eminescu: viața și
opera. – Chişinău: Editura ASEM , 2001. – 543 p.
„Monografia Eminescu: Viața și
opera de Constantin Popovici, urmează după patru ediții apărute în 1974, 1976, 1982 (în
limba rusă) și 1988 (în limba
română). Ediția actuală,
foarte frumoasă din punct de vedere grafic și
cu un bogat set de fotografii, vine, după cum spune profesorul, criticul și istoricul literar Constantin
Popovici, la o distanță
de 12 ani față de penultima
ediție (a 4-a), „primenită într-o haină
nouă – grafia latină”. Și
tot după cum ne spune autorul, în al său comentariu la o nouă ediție , ne aflăm în fața unei „lucrări de sinteză, privită
prin prisma unei dialectici de interacțiune
și interferență a căilor vieții și
creației poetului”, obținându-se, după cum a remarcat un
critic (Mihail Dolgan), „o împletire organică a descrierii vieții, cu interpretarea operei și interpretării operei cu descrierea
vieții”.
Și, într-adevăr, spre deosebire de alte
monografii (și chiar de ceea
ce este anunțat prin titlul
cărții: Viața și
opera ), această doctă monografie nu procedează la obișnuita separare, ci urmărește în paralel, cu strictețe, cele două planuri, care se hrănesc
unul din celălalt, relație
analizată cu multă finețe,
acribie critică, dar și
pe baza unor probe de necontestat, care fac apel, între altele, și la variantele păstrate în sertar.
Este, pentru Constantin Popovici,
cartea vieții sale, o carte
care i-a cerut nu numai o documentare cu adevărat uriașă, dar și
o extraordinară vocație și fidelitate față de cauza literaturii române,
emblematic întruchipată prin geniul eminescian.‟
(Irina Mavrodin)
Călinescu, George. Viața lui Mihai Eminescu. Ion Creangă viața și
opera. – Chişinău:Literatura artistică, 1989. – 604 p.
Unul din volumele definitorii
pentru opera lui George Călinescu.
„Călinescu şi-a atras de la început
atenţia şi preţuirea, între alţii a lui G. Ibrăileanu, prin
monografia Viaţa lui Mihai Eminescu, biografie literară neromanţată, în
cadenţe de poem epic şi portet intelectual saintbeuvian al geniului, scriere
inimitabilă, întemeiată pe documentul esenţial al operei poetului, căreia i se
consacră şi un amplu studiu privind filosofia teoretică şi practică, cadrul
psihic, cadrul fizic, tehnica, locul în literatura română şi universală. ‟
(Al. Piru)
În lucrare este oglindită
perioada când M. Eminescu se ocupă de activitatea ziaristică. Cronologic, sfârşitul
lui 1880 - 1883. În mod special şedinţa parlamentară din 13 martie 1881, când
în Camera Deputaţilor s-a discutat şi judecat ziarul Timpul, apoi 2 decembrie
1880 - ziua atentatului la viaţa lui I.C. Brătianu cu polemicile de presă
iscate atunci, după care Eminescu va deveni redactor şef al Timpului. De
asemenea este oglindit începutul anului 1882 până în aprilie 1882 când poetul
definitivează "Luceafărul" , se gândeşte să părăsească Bucureştiul şi
ziarul Timpul, pierde unele polemici cu adversarii, începe cearta cu N. Xenopol
şi Al. Macedonski, se duce într-o excursie prin Dobrogea şi la mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu