3 aprilie 2017

Acum ne găsiți pe adresa: https://centruleminescubm.wordpress.com/

27 martie 2017

Teatrul o modalitate de a cunoaște lumea

De mai bine de jumătate de secol, pe 27 martie se sărbătoreşte Ziua Mondială a Teatrului, ca semn de apreciere a uneia dintre cele mai vechi arte din lume, arta scenică.
Ziua Mondială a Teatrului a fost creată de Institutul Internaţional de Teatru în cadrul Congresului Mondial din 1961, la Viena şi a fost sărbătorită prima oară în 1962, la 27 martie, ziua în care se deschidea stagiunea Teatrului Naţiunilor, la Paris. De atunci, în fiecare an, la aceeaşi dată, comunitatea teatrală internaţională, artişti şi public deopotrivă, precum şi centrele naţionale din cele o sută de ţări membre ale Institutului Internaţional de Teatru, celebrează Ziua Mondială a Teatrului, ca un moment de afirmare a forţei de comunicare a artei scenice, ca mod de expresie a umanităţii, dincolo de toate frontierele geografice sau culturale, lingvistice, religioase sau politice. 
Shakespeare, lumea-i un teatru / antologie concepută şi comentată de George Banu ; trad. din lb. franc.: Ileana Littera ; trad. din lb. eng.: Ioana Ieronim. – Bucureşti: Nemira Publishing House, 2010. – 302 p.
Shakespeare a scris pe zidurile celebrului Teatru Globe deviza „Lumea-i un teatru” şi nu a încetat să regăsească teatrul pretutindeni, în gesturile amanţilor sau în deciziile regilor, în strategiile servitorilor sau în meditaţiile înţelepţilor.
Antologia lui George Banu reuneşte pentru prima oară metafore, comparaţii, aforisme shakespeariene despre teatrul în viaţă, despre disimulare şi rol, despre improvizaţie şi reprezentaţie. Teatrul nu poate fi separat de om, iată ce descoperim graţie acestei scânteietoare antologii, o adevărată constelaţie poetică. Dar antologia relevă totodată şi experienţa lui Shakespeare ca meşteşugar al teatrului care vorbeşte despre practica repetiţiilor şi relaţia cu publicul, despre seducţia mercantilă şi înrudirea cu visul.
Shakespeare, filozof şi artizan, când se îndoieşte de teatru, când îl glorifică. La el nimic nu e definitiv – nici iubirea, nici dispreţul. Este o apreciere lucidă asupra teatrului aflat la răscrucea dintre mizeria vieţii cu nobleţe artei.
Lumea-i un teatru” – o călătorie în universul plin de contradicţii al lui Shakespeare, avându-l pe George Banu ca ghid pasionat. O lecţie de complexitate şi de simplitate. O întâlnire cu teatrul şi cele o mie de chipuri ale sale.
Nicolae Darie, actorul şi omul. Îndemn la înălţare prin cuvânt / Rodica Solovei. – Chişinău: Epigraf, 2011. – 240 p.
Cartea este un elogiu adus atât maestrului Nicolae  Darie, actor, profesor cât şi măriei sale Cuvântul. Un actor vine pe scenă pentru a rosti Cuvântul, care aduce bucurie, vindecă, întristează, naşte semne de întrebare sau creează. Cuvântul care îndeamnă la înălţare … cam în aşa fel se exteriorizează N. Darie, care şi-a ţinut gândurile ascunse multă vreme. Cartea pe care dorim să o aducem la cunoştinţa D-stră  este rezultatul unui proiect, realizat de către autorul Rodica Solovei, doctor în istorie, apărută la Chişinău în 2011. Volumul urmăreşte traseul biografic al maestrului Nicolae Darie, parcurge filă cu filă itinerarul vieţii dumisale, scoate la evidenţă firea sensibilă, receptivă îndrăgostită de frumos, calea de formare şi de desăvârşire profesională a artistului. 
Caranfil, Ninela. Nebănuita forţă a scenei / Ninela Caranfil – Chişinău: Ed. „Prometeu”, 2009. – 300 p.
Apariţia acestei edituri este un factor pe cât de valoros, pe atât şi de surprinzător, dat fiind faptul, că Ninela Caranfil este de profesie actriţă profesionistă, cu titlu onorific de artistă emerită a Republicii Moldova. În acest context trebuie menţionat, că lucrarea este marcată în totalmente de credinţa divină a autoarei, de dragostea ei faţă de tot ce este sfânt: pămîntul, ţara şi neamul, limba română.
Cemortan, Leonid. Valeriu Cupcea actor şi regizor / Leonid Cemortan; Acd. de Ştiinţe a Moldovei, Inst. Patrimoniului Cultural. – Chişinău: «Business-Elita»,
 2008. – 242 p. 
„Prin exemplul său personal şi prin activitatea-i neobosită, el a contribuit la propagarea şi încetăţenirea în viaţa socială şi culturală a limbii literare române. Pe drept cuvânt, Valeriu Cupcea a fost un cap de şcoală, un model în ce priveşte vorbirea scenică şi recitarea operelor literare. La radio şi televiziune, de pe scenă şi de la tribuna diferitor foruri publice, el a fost un promotor fidel al vorbirii curate şi frumoase, astfel încît felul său de a pronunţa cuvintele şi de a rosti frazele era un model unanim recunoscut ”. (Leonid Cemortan)
În vâltoarea creaţieiEdiţie îngrijită de Maria Mâţu / pict. Iaroslav Oliinîk. – Chişinău: Cartea Moldovei, 2004. – 316 p.
Veniamin Apostol s-a aflat mereu în vâltoarea creaţiei, care ba îl ridica pe culmile sublimului, ba îl arunca în abisul disperării, al tristeţii şi al singurătăţii totale. Dar nici cea mai neagră tăcere nu i-a putut nicicând atinge sufletul neîntinat n-a reuşit să-i devoreze credinţa neclintită, în muncă, frenezia debordantă, optimismul încântător, generezotatea curată în faţa momentului de creaţie... A învins cu demnitate vicisitudinile sorţii, slujindu-şi cu devotament vocaţia. Ca artist, a trăit intens prin universul uman al personajelor bine reliefate, care bântuie şi astăzi aidoma unonr fantome prin colţurile misterioase ale teatrelor noastre, personaje închise ermetic în cutiile metalice sau plastice ale filmotecilor sau videotecilor, solicitându-şi dreptul imperios la viaţă.
Listă bibliografică de recomandare:
Teatru - o dragoste veche
  • Bechet, Pavel. O lacrimă în calea uitării / Pavel Bechet - Chişinău: Dragodor, 2005. - 76 p.
  • Bieşu, Maria. Viaţa mea e un turneu... / Maria Bieşu – Chişinău: Cartea Moldovei, 2009. – 208 p.
  • Caragiale să ne judece / ed. îngrj. de Ion Diviza – Chişinău: Universitas, 2006. – 249 p. + fot.
  • Caranfil, Ninela . Nebănuita forţă a scenei / Ninela Caranfil - Chişinău: Prometeu, 2009. - 300 p.
  • Caranfil, Ninela. Tăcerea de până la cuvânt / Ninela Caranfil - Chişinău: Iulian, 2005. - 464 p.
  • Cemortan, Leonid. Actorul Eugeniu Ureche / Leonid Cemortan - Chişinău: Epigraf,2005. - 160p.
  • Cemortan, Leonid. Teatrul Naţional din Chişinău (1920-1935): Schiţă istorică / Leonid Cemortan - Chişinău: Epigraf, 2000. - 295 p.
  • Drimba, Ovidiu. Teatrul de la origini şi până azi / Ovidiu Drimba – Bucureşti: Albatros, 1973. – 430 p.
  • Maria Bieşu, vocaţie şi destin artistic / Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Inst. Patrimoniul Cultural, Centrul Studiul Artelor ; resp. de ed. : Aurelian Dănilă. – Chişinău : S. n., 2010. – 420 p.
  • Massoff, Ioan. Teatrul românesc : privire istorică / Ioan Massoff – Bucureşti: Editura pentru literatură, 1966. – 701 p.
  • Mihai Curagău: Argint viu pe scândura scenei / ed. îngrj. de Ion Diviza. – Chişinău: Bons Offices, 2008. – 137 p.
  • Nicolae Darie, actorul şi omul. Îndemn la înălţare prin cuvânt / Rodica Solovei – Chişinău: Epigraf, 2011. – 240 p.
  • Oprea, Ştefan. Eminescu omul de teatru / Ştefan Oprea – Iaşi: Timpul, 2000. – 241 p.
  • Pagini din istoria gîndirii teatrale româneşti – Bucureşti: Meridiane, 1972. – 290 p.
  • Pelin, Pavel. Ce dragoste veche – actorii / Pavel Pelin - Chişinău: Cartea Moldovei, 1998. - 200 p.
  • Pelin, Pavel. Privitor ca la teatru / Pavel Pelin - Chişinău: Cartea Moldovei, 2007. - 240 p.
  • Proca, Ion. Grigore condamnat la glorie / Ion Proca - Chişinău: Grafema Libris, 2006. - 160 p.
  • Proca, Pavel. Mă rog să pardonaţi: Dialoguri cu antracte / Pavel Proca - Chişinău: Bons Offices, 2008. - 138 p.
  • Proca, Pavel. Notiţe pe nojiţe / Pavel Proca – Chişinău: Dragodor, 2007. – 320 p.
  • Proca, Pavel. O mască tremură-n oglindă... / Pavel Proca - Chişinău: Bons Offices, 2009. - 100 p.
  • Providenţa artistului Eugeniu Ureche. - Chişinău: Cartea Moldovei, 2006. - 168 p. + 48 p. Planşe
  • Rusu, Grigore. Din coturnii timpului / Grigore Rusu – Chişinău : [S. n.], 2000. – 112 p.+fot
  • Rusu, Grigore. Evocari / Grigore Rusu – Chişinău : [S. n.], 2010. – 236 p.
  • Un deceniu cu Satiricus. - Chişinău: Universitas, 2000. - 230 p.
  • Ungureanu, Ion. Teatrul vieţii mele... / Ion Ungureanu – Chişinău: [S. n.]. – 652 p.
  • Ungureanu, Larisa. Tot aici mă-ntorc / Larisa Ungureanu – Chişinău: Lumina, 2011. – 160 p.
  • Un magician al dansului scenic / ed. îngrj. de Ion Diviza. – Chişinău: Universitas, 2002. – 72 p.
  • Uvarova, Irina. Teatrul Luceafărul un deceniu al devenirii / Irina Uvarova - Chişinău: Hyperion, 1992. - 112 p.

22 martie 2017

Ziua Mondiala a Apei

20 martie 2017

Opera lui M. Eminescu tradusă în limba franceză

                                             Din colecţia Centrului Academic  Internațional Eminescu 
  • Apostoiu, George. Eminescu : pour le monde latin. / George Apostoiu. – Bucureşti : Europa Nova, s. a. – 368 p.
  • Călinescu, George. La vie d’Eminescu / George Călinescu. – en français par Claude Dignoire. – Bucarest : Univers, 1989. – 440 p.
  •  Poeme=Poèmes / Mihai Eminescu, Grigore Vieru [et al.] ; trad. : de Ludmila Ciobotarencu. – Chișinău : [S. n.], 2010. – 176 p. – Ed. bilingvă în limbile română, fr.
  • Eminescu, Mihai. Poezii=Poèsies / Mihai Eminescu ; ed. Călin Vlasic ; prez. şi trad. De Jean Louis Courriol. – Ed. a 6-a. – Piteşti : Paralela 45, 2006. – 123 p. – Ed. bilingvă în limbile română, fr.

  • Eminescu, Mihai. Poezii=Poèsies / Mihai Eminescu ; trad. Elisabeta Isanos. – Bucureşti : Libra, 1994. – 640 p. – Ed. bilingvă în limbile română, fr.
  • Eminesco, Mihail. Quelques poèsies de Mihail Eminesco / Mihail Eminesco ; trad. en français par Gr. Soutzo. – Ed. a 2-a. – Jassy, 1911. – 35 p.
  • Centenaire de Mihai Eminescu : 1889-1989 / Mihai Eminescu. – Madrid, Paris, s.a.,- 61 p.
  • Eminescu, Mihai. Poèsies / Mihai Eminescu ; preface et version française par Paul Miclău – Bucureşti : Minerva, 1989. – 140 p. – Ed. în limba fr.

  •  Anthologie de la creation poetique de Mihai Eminescu / realisee sous la direction de Valeriu Rusu. – S. l. : Universite de Provence, 1990. – 550 p.
  • Barbu, Constantin. Le secret du rien / Constantin Barbu. – S. l. : Dionysos, s.a. – 68 p.
  • Eminescu, Mihai. Rayonnement d′un génie : [Antologie critique et poetique, note liminaire et notices par George Apostoiu / Mihai Eminesci. – Bucarest : Minerva, 1989. – 365 p. – În limba fr.
  • Eminescu, Mihai. Poeme = Poems / Mihai Eminescu, Grigore Vieru [et.al]. – Chișinău: S.n., 2010. – 176 p. - Tit., text paral. : lb. rom., fr.


  • Eminescu, Mihai. Les Cinq Epitres [Resursă electronică] / Radu. Price de Hohenzollern-Veringer. – durata 57′53″ – Bucureşti : Electrecord ; Fondation Culturelle Roumaine – 2000. – CD-ROM – lb. fran.

Publicat de V. Sîrbu, şef oficiu.

18 martie 2017

Evenimentul zilei 18 martie


1872
·                     „Eminescu nu lucrează nimic, e leneş... Cel puţin el zice aşa... Eu însă nu cred; el e şiret.” (I. Slavici către I. Negruzzi)
·                     Veronica Micle vine la Viena, spre a urma un tratament medical, fiind suferindă de o eczemă cronică şi care pînă atunci se dovedise rezistentă la orice medicaţie încercată. La Viena îl cunoaşte pe Eminescu, în cercul numeros al studenţilor români.
·                     Veronica Micle avea să evoce mai tîrziu, într-o scrisoare, momentul cunoştinţei cu Eminescu: „Cunoscîndu-te la Viena, modestia ta, şi mai ales dorul de-a povesti unele întîmplări din viaţa marilor gînditori, m-a făcut să-ţi port respect... Șase luni cît am stat în capitala Austriei mi s-a părut șase zile...Îţi aduci aminte, cînd te-am cunoscut pentru întîia oară la d-na Löwenbach, gazda mea, recomandat de Micle, care îţi făcuse cunoştinţă tot din îndemnul meu!... Erai timid şi vecinic priveai în pămînt. Laudele mele pentru frumoasele tale poezii păreau că te măgulesc, şi atunci ai îndreptat priviri întrebătoare spre mine... Am devenit prieteni... ”
·                     O mărturie a lui Slavici: „Deoarece s-au scris multe, poate chiar prea multe despre slăbiciunea lui Eminescu pentru Veronica Micle, cred că se cuvine să mai spun şi că tot în timpul petrecut la Viena a făcut el cunoştinţa ei, care venise acolo să consulte medicii asupra unei boale, de care suferia. El însuşi nici atunci, nici mai tîrziu nu mi-a vorbit despre aceasta. Aflasem însă de la alţii, că i-a fost recomandat unei doamne de la Iaşi ca însoţitor la vizitarea oraşului.”(Amintiri)
·                     Scrisoare a lui Eminescu către părinţi: „Anul acesta e într-adevăr un an nefast pentru mine. Abia am scăpat de catarul de stomac şi de gălbinare şi m-a cuprins o aprindere de maţe, care-a ţinut trei săptămîni şi era să mă coste viaţa. Şi această boală a fost unită cu o lipsă deplină de apetit, astfel încît părăsind patul după trei săptămîni de zăcere, arăt mai mult a mumie, decît a om. În vremea din urmă am mai căpătat durerea de urechi, care-am mai avut-o cînd locuiam la Blanchin în Cernăuţi. Această durere ţine adesea ceasuri întregi  şi dacă m-a apucat o dată în zi, nu mai pot nici gîndi, nici lucra nimic ziua întreagă. De doctori precum ştiţi nu poate fi vorba cu mijloacele mele, singurele consilii ce le-am căpătat au fost de la elevii de medicină, pe care i-am întrebat. Aprinderea de maţe e ca şi trecută, pentru că de vro trei zile iar am apetit, durerea de urechi cred că va înceta cu venirea căldurilor şi cred c-or trece toate celea cu vremea. E drept că m-am şi săturat de ele. Banii lunari vă rog a-i trimite nemijlocit după primirea acestei epistole, căci sunt cu desăvîrşire lipsit în momentul de faţă. Afară de cauzele lesne de de priceput, cari-şi au naştere în boala mea, se mai adaogă şi scumpetea cea cumplită, ce-a început a domni aicia. Toate celea costă azi cel puţin cu o a treia parte mai mult decît costau înainte de un an şi la toate astea expoziţi-ai de vină. Aşa se zice – dar eu cred că-i numai un pretext spre a urca preţurile, căci pînă la expoziţie mai e un an. Vă spun drept, că trăiesc cu mare greutate. În momentul în care vă scriu aceste şiruri mă aflu în lipsă deplină de bani, aşa încît voiu trebui ca măni să împrumut de la cineva, deşi şi împrumutarea e grea, căci cunoscuţii mei, studenţi ca şi mine, n-au nici ei de unde. Rugîndu-vă încă o dată să-mi trimiteţi imediat bani, îmbrăţişez pe Șerban, pe Hariete (căreia-i mulțămesc pentru scrisoare), pe Mateiu, vă sărut măinile şi rămîn cu iubire şi respect.
Al D-voastră supus fiu
Mihaiu 

1883
·        Iosif Vulcan face o călătorie la Bucureşti şi are loc revederea lui cu Eminescu. Poetul îi dă pentru Familia un număr de şapte poezii. Revenind la Oradea, Vulcan îi expediază poetului o mică sumă de bani drept onorariu. Răspunzîndu-i lui Iosif Vulcan pentru onorariul trimis, M. Eminescu îi scrie: „Multe stimate domnule şi amice, mulțumesc pentru onorariul trimis – cel dintîi pentru lucrări literare pe care l-am primit vreodată-n viaţă. În România domneşte demagogia şi în politică şi în literatură: precum omul onesc rămîne aici necunoscut în viaţa publică, astfel talentul adevărat e înecat de buruiana rea a mediocrităţilor, a acelei şcoale care creşte a putea înlocui talentul prin impertinenţă şi prin admiraţie reciprocă. Iartă-mi, stimate amice, acest ton polemic, dar te asigur că a fost pentru mine o mîngîiere de-a mă vedea remunerat dintr-un colţ atît de depărtat al României, din Oradea-Mare – cînd în ţara mea proprie nu voi ajunge niciodată să însemnez ceva. Excepţie făcînd de cercul restrîns al cîtorva amici. Ș-apoi să nu fiu pesimist?”
·        În timpul cît Iosif Vulcan a stat la Bucureşti, după cum el însuşi avea să-şi amintească mai tîrziu (Familia din anul 1892, p. 355), a frecventat teatrul din Sala Dacia, într-o societate de amici în care era şi Eminescu: „În seara aceea se juca o melodramă franceză în vreo 7-8 tablouri, încît reprezentaţiunea s-a terminat la 1 ¼ după miezul nopţii...Ne-am fi plictisit grozav, dacă între altele n-ar fi fost atît de interesante. Eram în o societate cu Eminescu, Nic. Densusianu, Carol Scrob, Iuliu Roşca şi academicianul Atanasie Marinescu, dimpreună cu alţi prieteni literari. Astfel timpul ne trecea repede. Eminescu era bine dispus şi satira-i înţepătoare înveselea pe toţi. ” 
Sursa:
 Vintilă, Petru. Eminescu: Roman cronologic. – Bucureşti: Cartea Românească, 1974. – 810 p.