1878
- „Aşa, odată, ca totdeauna, înamorat şi fără un ban, a venit de dimineaţă la redacţie foarte amărît : avea acu, numaidecît, «nevoie de o sumă însemnată ; dacă n-o găsea, se împuşca». N-a voit să ne spună de ce anume acea sumă şi de ce atîta grabă, a refuzat să meargă să prînzim ca după obicei împreună şi a dispărut dintre noi. Seara se afla… unde? la bal mascat la teatru. Trepădase toată ziua după cămătar ; îl găsise, din nenorocire ; luase iar bani cu procente orbeşti ; îşi cumpărase un rînd de haine de lux, cilindru, botine de lac, mănuşi galbene, şi, deghizat astfel cît putuse mai bine, umbla de colo pînă colo, amestecat în mulţimea de gură-cască. Urmărea foarte gelos pe persoana gîndurilor lui, care avea o patimă nespusă pentru flirt sub mască şi domino – lucru ce, prin trivialitatea lui, lovea pe poet şi-n amor şi-n mîndrie. Norocul în ziua aceea n-a voit să fie întreg pentru bietul nostrum prietin : pe uzurar i-l scosese în cale bine dispus ; pe femeie o trimisese la bal pentru altcineva. Nu e vorba, după bal, galantul contrariat «şi-a plătit un souper fin» - ceea ce l-a făcut să fie a doua zi foarte fără chef, cu atît mai mult că era foarte uşurat de greutatea banilor prinşi cu destulă alergătură în ajun : ca toţi oamenii de felul lui, îi azvîrlise seara, ca să-i dorească dimineaţa…” (I.L. Caragiale : Două note)
1883
- Într-o scrisoare către iacob Negruzzi, Livia Maiorescu îi comunică (ea fiind domnişoară de onoare la Palat), opinia Carmen-Sylvei faţă de capodopera lui Eminescu Luceafărul : „… Regina găseşte Luceafărul o proastă imitaţie din Alecsandri, limba şi versurile rele (creer regal)”.
- Ultima şedinţă săptămînală a Junimii la care Maiorescu semnalează prezenţa lui Eminescu înainte de o simptomatică îmbolnăvire a poetului şi de internarea sa în spital pentru cîteva săptămîni.
- V. Alecsandri anunţă epistolar că nu mai are de scris din piesa Fîntîna Blanduziei decît o singură scenă. Piesa e legată într-un fel emoţionant de drama lui Eminescu, deoarece bardul de la Mirceşti o va citi în sala Ateneului la 14 octombrie 1883, în cadrul unei manifestări publice organizată pentru ajutorarea poetului bolnav, în vederea internării sale în sanatoriul vienez.
Sursa: Vintilă,
Petru. Eminescu: Roman cronologic. – Bucureşti: Cartea Românească, 1974. – 810
p.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu