1879
- Cum era Eminescu în perioada de la Timpul? „Ca fizic, Mihaiu era mai scurt ca mine, eu am talia 1, 68, el era cu vro 2-3 centimetri poate şi patru, mai scurt, avea o musculatură herculitană, piciorul la scobitura talpei era plin (Platfuss cum zice neamţul) însă nu-l jena deloc la mers. Păr negru ca corbul, faţa un brun alb. Pălăria lui favorită era semi-joben, mergea totdeauna privind în pămînt, cu capul puţin aplecat în jos şi mai totdeauna gînditor. Somnul îi era neregulat, aci citea de cu seară pîn-răsărea soarele, aci dormea de cu seară pîn-la amiază şi uneori şi pîn-la 1 şi 2 p.m – Piciorul şi mîinile mici, ca ale mamei, dinţii regulaţi şi de culoare gălbuie, cînd rîdea, rîdea cu mare poftă, şi rîs sincer. Pe cînd era la Timpul, joben întreg nu punea decît cînd venea Veronica de la Iaşi. Prietenii lui, Teodor Nica, Chibici, Slavici, Burghelea (cumnat cu generalul Cerchez şi fost consilier la Curtea de Compturi) cum îl vedeau cu joben, îi strigau „A venit Veronica!!!...” (Matei Eminescu)
- Despre unul din prietenii pe care îi preţuia Eminescu, scrie Slavici în Amintiri : „Alt prieten îi era tînărul Costachi, atunci deputat, om instruit şi inteligent, cu care petrecea timp îndelungat la sine acasă, luînd cafele şi bînd cîte un pahar de vin bun, mai ales » Lacrima Christi« pentru care Eminescu avea o particulară slăbiciune.”
- „...s-a mutat la mine, în Calea Victoriei, lîngă casele, în care azi se află librăria Pavel Suru...”, spune Slavici în Amintirile sale. Şi tot Slavici îl caracterizează ca locatar: „Eminescu este foarte bun chiriaş, un fel de copil cuminte, care rămîne unde-l pui, face tot ceea ce îi zici şi bagă în toată clipa de seamă, ca nu cumva să supere pe cineva.”
- Eminescu, după cum spune Slavici, obişnuia să ia masa de prînz la restaurantul lui Enache, pe strada Academiei. Era un local modest şi cu preţuri derizorii. C. Bacalbaşa îşi aminteşte în Bucureştiul de altădată că aci cu 90 de bani mînca două ouă fierte, o fleică, un măr şi pîine.
1884
- O nouă ştire despre Eminescu : „Aflăm cu plăcere că simpaticul nostru confrate se află pe deplin însănătoşat. Se crede că în curînd d-sea se va întoarce în ţară.” (Vocea Covurluiului)
Sursa: Vintilă,
Petru. Eminescu: Roman cronologic. – Bucureşti: Cartea Românească, 1974. – 810
p.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu