Lada cu zestre a neamului : Revistă bibliografică

Folclorul reprezintă totalitatea manifestărilor și creațiilor culturale ale unui popor, ce definesc specificul național și spiritual al acestuia, individualizându-l. Prin folclor înţelegem creaţia artistică, colectivă, orală şi anonimă a unui popor, ce ne oglindeşte concepţia despre lume şi viaţă. Folclorul este cunoscut şi sub denumirea de artă populară. Creaţii artistice ca: poezie, muzică, dans, teatru şi arte plastice, decorative sunt cuprinse în denumirea generală de folclor.

Arta populară constituie una din componentele esențiale a lăzii cu zestre a neamului. Ea reprezintă un element preponderent de admirație a creatorilor populari care de-a lungul secolelor au realizat valori patrimoniale inestimabile contribuind la îmbogățirea tezaurului folcloric universal. 

Bibliografia generală a etnografiei și folclorului românesc: 1956-1964 / Dan Bugeanu, Elena Dăncuș, Adrian Fochi, Ion Taloș; ed. și pref.: I. Oprișan. – București: Saeculum I.O.,2004. – 718 p.

 Volumul de față reuneşte, pentru prima dată la un loc, ''bibliografia curentă'', publicată pe ani, în Revista de Folclor (București) și în paginile suitei de culegeri cu caracter periodic Folclor Literar (Timișoara), de către membrii unui larg colectiv, alcătuit în cea mai mare parte din cercetători de la Institutul de Folclor, denumit ulterior Institutul de Etnografie și Folclor.

Gândită și realizată ca ultimă parte (secțiunea contemporană) a Bibliografiei generale a etnografiei și folclorului românesc, elaborată în paralel – din păcate, doar pentru perioada 1800-1904 – cam de aceeași colaboratori, lucrarea, pe care o înfățișăm acum specialiștilor și celor interesați de destinul culturii populare române, întrunește toate calitățile unui veritabil și necesar instrument de lucru.

Bibliografia generală a etnografiei și folclorului românesc: 1965-1969 / Dan Bugeanu, Elena

Dăncuș, Adrian Fochi, Ion Taloș; ed. și pref.: I. Oprișan. – București: Saeculum I.O.,2004. – 735 p.

Continuăm, cu volumul de față, publicarea ''bibliografiei contemporane'', a etnografiei și folclorului românesc, concepută și realizată în cadrul Institutului de Etnografie și Folclor ''Constantin Brăiloiu'' al Academiei Române.

Pe lângă bibliografie anilor 1965-1966, apărută în culegerea cu caracter periodic Folclor Literar (Timișoara), volumul înfățișează pentru prima dată bibliografia domeniului pe anii 1967-1969, rămasă netipărită în arhiva Institutului. Avem, astfel, posibilitatea, nesperată, de a oferi specialiștilor încă o secvență substanțială din atât de importanta bibliografie completă a etnografiei și folclorului românesc.

Bibliografia generală a etnografiei și folclorului românesc: 1970-1995 / cuv. înainte de M. Pop; ; pref. de A. Fochi. – București: Editura pentru Literatură, 1968. – I.M. Băieșu, Maria Florica Bufnea, Stelian Cârstean,...; ed. îngrijită de I. Oprișan. – București: Saeculum I.O.,2006. – 798 p.

Volumul de față reprezintă ultimul tom al Bibliografiei generale a etnografiei și folclorului românesc ce se poate închega din bibliografiile existente.

El reunește bibliografiile sistematice ale întregului domeniu, alcătuite pe ani, de specialiști de la Institutul de Etnografie și Folclor ''C. Brăiloiu'' (respectiv, pe anii 1979-1971 și 1989-1995) și bibliografii de reviste sau bibliografii speciale (precum aceea a volumelor publicate de Casele creației populare regionale / județene în perioada 1954-2002).

O secțiune importantă o ocupă bibliografia folclorului din republica Moldova pe anii 1924-1968.

Oprișan Ionel

Redescoperirea culturii populare; o perspectivă asupra literaturii române din perioada 1944-1970 /

O. Oprișan. – București: Vestala, 2008. – 222 p.

Lucrarea de față abordează evoluția și valoarea literaturii române din primul sfert de veac de după 1944, dintr-o perspectivă neîncercată de critică și istorie literară contemporană.

Rezultatele vin să confirme, să nuanțeze sau să infirme opiniile exprimate până acum, asupra acestui fenomen, relevând caracterul benefic – chiar și pentru experimentele moderniste – al utilizării sugestiilor culturii populare românești în actul de creație artistică.

Balotă, Anton

Izvoarele baladei populare românești / Anton Balotă; ed. prefață și note de Petre Florea. – București: Saeculum I.O., 2005. – 366 p.

Cercetător pasionat și talentat al folclorului, Anton Balotă (1901-1971) este unul dintre marii noștri savanți care au studiat geneza și evoluția baladei populare românești în contextul larg al spațiului sud-est european.

Studiile sale, direcționate spre evidențierea trăsăturilor distinctive și a originalității baladei românești, sunt un model de abordare științifică, prin probitate, acribie și investigare pluridisciplinară a fenomenului.

Îi datprăm lui Anton Balotă identificarea câtorva elemente definitorii ale specificului național, pornind de la balade. Cercetările sale sunt reunite acum pentru prima dată într-un volum.

Tomescu, Vasile

Muzica Renașterii în spațiul cultural românesc Vol. I / Vasile Tomescu. – București: Editura

Muzicală, 2006. – 213 p.

Afirmarea fără precedent ca intensitate și strălucire a geniului preoteic și a cutezanței de gândire a omului, Renașterea comportă caracteristici de ansamblu și totodată diferențieri în funcție de tradiția  și evoluția fiecăruia dintre domeniile de manifestare care îi sunt proprii. Dacă exageza modernă extinde sfera înnorilor produse de Renaștere de la planul estetic, filosofic la planul politic, tehnic sau economic, nu mai puțin concludentă este abordarea fiecăruia dintre domeniile prodigioasei eflorescențe de valori artistice în raport cu specificul respectivelor forme de concretizare.

Tomescu, Vasile

Muzica Renașterii în spațiul cultural românesc Vol. II / Vasile Tomescu. – București: Editura Muzicală, 2007. – 199 p.

Provincii istorice românești în spațiul cărora s-au desfășurat cu intensitate și continuitate procesul de sinteză al valorilor spirituale daco-romane, premisă a culturii românilor, Transilvania și Banatul au devenit, începând cu primele secole ale mileniului II, regiuni în care s-au așezat, în anumite zone prin cucerire, îmn altele în cazul procesului de emigrare în Europa de Est, populații statornicite aici ca minoritate. Conviețuirea cu românii autohtoni a însemnat concomitent perpetuarea identității fiecăreia dintre comunități în plan istoric, etnic, lingvistic, religios, al tradițiilor de viață, ca și afirmarea unor confluențe de valori percepute ca expresii ale realităților din Transilvania și Banat.

Recomandăm volumele ca pe un important și necesar intrument de lucru pentru toate sferele culturii.

Publicat: Irina Țurcanu