Evenimentul zilei: 3 aprilie

1870

• Societatea literarie-științifică adoptă – în sfîrșit – hotărîrea de a se forma o nouă asociație, sub denumirea de România Jună.
• „... Se înființase după multe frămîntări societatea academică România Jună, și noi, fericiții ei întemeietori, așteptam cu viuă nerăbdare Sîmbetele, cînd ne întruniam, ca să petrecem cîteva ceasuri împreună, lucru pentru toți plăcut și pentru cei mai mulți totodată și folositor, căci ne adunaserăm din toate țările în care soarta i-a risipit pe Români, și numai puțini dintre noi știam bine, ba unii abia aici aveau să învețe românește.

Eminescu era unul dintre cei mai zeloși membri ai societății și secretarul ei...‟ (I. Slavici: Amintiri)

·         Din avatarurile legate de înființarea societății România Jună, iată alte câteva, relatate de I. Slavici în Amintiri: „... Pentru inaugurarea societății România Jună era, de exemplu, nevoe de bani, căci sumele dăruite de așa-ziși membrii fondatori nu sosiseră încă decît în parte. Vorba era deci să stăruim pe lîngă cei mai bănoși dintre Românii din Viena, ca să anticipeze ei. Aceștia erau Dumba, bancherii Perlea și Mureșanu și mai ales comisionarul B.C. Popovici, care ținea să fie socotit drept un fel de Mecena al Românilor. Eminescu nu era omul care știa să umble-n asemenea treburi. Se uita însă la dreapta și la stînga și găsia oameni care se simt măguliți cînd îi rogi să pună «frac și clac» pentru ca să bată mai la o ușă, mai la alta.

Pe alții îi mîngîia rugîndu-i să umble pe la rectorat ori pe la poliție, să caute local ori să cumpere mobilă, să țină discursuri ori să aranjeze baluri, serbări ori discursiuni. «Pune pe fiecare să facă ceea ce face cu plăcere – zicea el - și numai lucrurile merg bine, dar ți-i mai faci și pe oameni prieteni buni.» De aceea el făcea mereu un fel de vînătoare de oameni...‟

·         Corespondența pentru pregătirile Serbării de la Putna necesită timbre și plicuri. În această zi Eminescu redactează și semnează următoarea:

Quittanță

Am primit de la D. Cassieru cuverte francate de unul florenu cincideci cruceri. (No. 1 fl. 50 cr. v.a)

Mihai Eminescu

1881

·         Samson Bodnărescu vrea să-l aducă pe Eminescu profesor la Institutul Bașotă din Pomîrla și cere în acest sens ajutorul lui Maiorescu: „Cred că prin amicul nostru Eminescu va fi un post de profesură în Pomîrla bine ocupat și de aceea Vă rog primo să îl faceți pe el să se hotărască pentru aceasta, secundo să-l ajutați spre a-l dobîndi. Știu că mă aflu astăzi aice în Pomîrla numai prin binevoitoarea D-voastre recomandație și mulțumindu-Vă, Vă rog puneți-l și pe Eminescu la Pomîrla.

   Eu am cerut pentru anul viitor școlar doi profesori și anume unul de limbele clasice și unul de matematice. Eminescu va fi bun profesor de istoria universală; mai tîrziu va putea preda filozofia, și în clasele inferioare latina, chiar acum. Întîlnindu-mă cu Ianov și pomenindu-mi el de Eminescu, eu i l-am cerut numaidecît. Fiți D-voastre bun și interveniți pe lîngă Pogor, Ianov și Șuțu, căci sunt sigur că astfeliu va fi Eminescu în Pomîrla...‟

1888

·         Ziarele publică relatări despre ședința Adunării Deputaților din ajun. Între altele, cititorii află că poetului Mihai Eminescu i s-a votat o pensie de 250 de lei pe lună.

Sursa:

 Vintilă, Petru. Eminescu: Roman cronologic. – Bucureşti: Cartea Românească, 1974. – 810 p.

Publicat: Irina Ţurcanu