Opere literare remarcabile din literatura franceză

Cultura franceză este unul dintre principalele liante ale Organizației Internaționale a Francofoniei care reunește diversele țări care au afinități culturale și care au fost puternic influențate, de-a lungul timpului, de cultura franceză.

Cultura franceză este cunoscută în toate manifestările spiritului uman, în politică cât şi în legislaţie, în literatură cât şi în organizarea administrativă sau în viaţa socială. Ziua Internaţională a Francofoniei se organizează pentru ca tradiţia francofonă să fie prelungită şi îmbunătăţită în viitor, pentru reînnoirea unei tradiţii culturale de secole.

Centrul Academic Eminescu vă prezintă câţiva dintre cei mai cunoscuţi scriitori francezi, operele cărora le deţinem şi pe care vă îndemnăm să le citiţi sau recitiţi cu mare drag!

Zola, Ėmile

Nana / Ėmile Zola; trad.: Iulia  Feldrihan; pref.: Ileana Mihăilă. – Bucureşti: Leda, 2007. – 428 p.

Romanul Nana este – şi nu este, în acelaşi timp – cronica avatarurilor unei prostituate pariziene din vremea lui Napoleon al III-lea, rezultat splendid şi putret totodată al unei eredităţi marcate de nebunie, alcoolism şi mizerie, poleite cu aspiraţii de minimă demnitate şi respectabilitate burgheză. Pentru a o înfăţişa pe Nana şi lumea ei, Ėmile Zola s-a documentat cu asiduitate, construind un întreg dosar de date privind „surorile” ei din realitate, pe care le contopeşte în perfecţiunea viciului, înfăţişat în toate etapele evoluţiei sale. (...). În era în care se intră la moartea eroinei noastre, Nana însăşi devine o făptură de proporţii mitice. Fără însă a înceta – aşa cum intuise Gustave Flaubert – să fie reală. Atât de reală, încât orice femeie poate regăsi, citindu-i istoria, ceva din fiinţa ei profundă şi tainic ascunsă. Creând-o pe Nana, Zola a creat femeia. (Ileana Mihăilă)

Stendhal. Roşu şi Negru / Stendhal; trad.: Doru Mareş. – Bucureşti : Adevărul Holding, 2009. – 556 p.

Romanul "Roşu şi negru" este o meditaţie asupra condiţiei umane în perioada apariţiei ideii de emancipare socială prin calităţi excepţionale individuale şi nu numai prin avere şi titluri nobiliare.Exemplul cel mai reprezentativ era însuşi Napoleon, model pentru tinerii vremii respective. Destinul personajului central, Julien Sorel, ilustrează o tulburătoare şi dramatică ascensiune socială încheiată prin recunoaşterea, înaintea morţii, a valorilor fundamentale ale vieţii, iubirea şi sacrificiul. O interpretare a titlului, dată chiar de scriitor, este: cariera militară (culoarea roşie a uniformei militare napoleoniene) şi cariera ecleziastică (culoarea neagră a hainei monahale).

Maupassant, Guy de. Bel-Ami / Guy de Maupassant; trad.: Garabet Ibrăileanu. – Bucureşti: Adevărul Holding, 2010. – 331 p.

Bel-Ami este un roman de maturitate creatoare, care mar­chează apogeul carierei literare a lui Maupassant; este un roman despre presă şi ari­vism, incluzând experienţe de viaţă trăite de autor însuşi: speranţele şi setea nepotolită a lui Georges Duroy străbătând fără ţintă bulevardele pariziene, dorinţa de a pune capăt unei situaţii materiale precare, de a evada dintr-o lume prea îngustă, care îi condamna pe cei mai buni la eşec, nevoia de a da frâu liber unei ambiţii crescânde, cea de a aşterne pe hârtie gându­rile şi trăirile sale, într-o formă admirabilă, care să-i asi­gure celebritatea. [...] Citind romanul, pătrundem în atmosfera anilor 1880-1885, în care s-a dezvoltat simţitor societatea capitalistă, în care s-au vehiculat sume enorme de bani prin  speculaţii bancare şi s-a instaurat supremaţia unei categorii de oameni de afaceri necinstiţi, care au ştiut să reducă la tăcere presa, atrăgând-o de partea lor. 

Hugo, Victor. Mizerabilii / Victor Hugo; trad. De Lucia Demetrius şi Tudor Măinescu, note de N.N.

 Condeescu. – Bucureşti:Cartex 2000, 2004. – 488 p.

… Atâta vreme cât va exista, din pricina legilor şi moravurilor, un blestem social, care creează în chip artificial, în plină civilizaţie, adevărate iaduri, agravând cu o fatalitate omenească destinul, care e de esenţă divină; atâta vreme cât cele trei probleme ale secolului : înjosirea omului prin exploatare, decăderea femeii prin foame, atrofierea copilului prin puterea întunericului nu vor fi rezolvate; atâta vreme cât în anumite pături constrângerile sociale vor fi cu putinţă; cu alte cuvinte, şi într-un sens mai larg, atâta vreme cât pe pământ va dăinui ignoranţa şi mizeria – cărţi de felul celei de faţă nu vor fi zadarnice. (Victor Hugo, 1862).

Dumas, Alexandre, tatăl. Regina Margot / Alexandre Dumas; trad.: Constantin Mihul. – Bucureşti: Adevărul Holding, 2011. – 333 p.

La sfârşitul sec. al XVI-lea, sub domnia capriciosului rege Carol al IX-lea, când catolicii îşi disputau cu protestanţii puterea politică, căsătoria dintre Regina Margot şi un prinţ protestant, Henric de Bourbon, a reprezentat o şansă pentru reconciliere. Dar destinul a hotărât altfel şi a urmat sângerosul masacru din noaptea Sfântului Bartolomeu, petrecut în anul 1572, când au fost ucişi sute de protestanţi. Într-o perioadă tulbure, când intrigele de la Curte se înmulţesc la nesfârşit, regina Margot trăieşte o poveste de dragoste cu tânărul la Mole, şi el protestant. Viaţa celor doi, precum şi a regelui Henric de Bourbon, este periclitată de planurile malefice pe care le urzeşte neîncetat Caterina de Medici.

Balzac, Honoré de

 Eugénie Grandet; femeia la 30 de ani / Honoré de Balzac ; trad. : Nicolae Constantinescu,

 Mihaela-Anna Mihailide. – Bucureşti : Adevărul Holding, 2011. – 378 p. 

Romanele Eugéne Grandet şi Femeia la 30 de ani, de Honoré de Balzac, sunt două dintre cele mai cunoscute opere ale marelui scriitor francez. Ambele romane sunt printre cele mai importante în ansamblul operei balzaciene – aşa numita „Comedie Umană” precum şi întreaga literatură universală.

 Flaubert, Gustave

Doamna Bovary / Gustave Flaubert ; trad.: Aurelia Ulici. – Bucureşti: Adevărul Holding, 2009. – 318 p.

Cronicari şi exegeţi ai scriitorului au susţinut şi susţin că Madame Bovary este romanul ce dă întreaga măsură a talentului lui Flaubert, el prezentând destinul nefericit al Emmei printr-o alternanţă de planuri  - real, imaginar,  - ce suscită de la prima până la ultima pagină interesul cititorilor. Pasiunile nebuneşti, luxul visat, viaţa paralelă, negarea rolului de soţie şi mamă, toate conduc destinul nefericitei tinere către sinucidere, către izbăvitoarea doză de arsenic…

Galon, Anne.

Angelica. Marchiza îngerilor / Anne Galon. trad.:Aurelia Ulici. – Bucureşti: Litera Internaţional, 2012. – 280 p.

Franţa anului 1646 - nu doar o lume încântătoare cu prinţi, prinţese şi cavaleri viteji, ci şi o societate plină de conflicte, sărăcie şi pericole. Totuşi, copilăria şi adolescenţa Angelicăi, fiica unui nobil scăpătat, sunt frumoase. Asta până când află că tatăl ei a promis-o ca soţie temutului conte de Peyrac, un urât despre care se spunea că ar fi vrăjitor. Angelica acceptă, dar îşi pune în gând să nu-i fie niciodată cu adevărat soţie. Contele încearcă să o cucerească.

Fata descoperă totuşi că acesta este un adevărat bărbat, aşa cum visase ea în copilărie: nobil, viteaz şi generos. Tânăra se vede prinsă într-un joc periculos, care o poate costa viaţa.

Încearcă din răsputeri să pună capăt unui complot împotriva soţului ei într- un Paris mai periculos decât o pădure în plina noapte. 

Bourin, Jeanne.

Le jeu de la tentation / Jeanne Bourin. – Paris: La table Ronde, 1993. – 507 p.

Après La chambre des dames, Le jeu de la tentation est le second volet de la chronique familiale des Brunel.
Nous sommes en juin 1266, le dernier bel été du règne de Saint Louis. Marie, la plus jeune fille des Brunel, est veuve depuis deux ans et mère attentionnée de deux enfants, Vivien et Aude. Elle a vingt-sept ans, un métier qu’elle adore, enlumineresse, et un amant fougueux, Côme Perrin, maître mercier. Mais trois truands lombards font peser sur sa famille une terrible menace. Commence alors le jeu de la tentation : argent, luxure, violence, désespoir, mort, jusqu’à la sainteté et au martyre.

R. Descartes spunea: „Lectura cărţilor bune e ca o convorbire cu cei mai aleşi oameni ai veacurilor.”  Centrul Academic Eminescu vă aşteaptă să lecturaţi minunatele cărţi ale celor mai aleşi oameni ai veacurilor, pentru a vă îmbogăţi sufletele cu splendoarea cuvintelor lor!

V. Sîrbu