Cibotaru,
Mihail Gh. Bătăuşul. Un rătăcit printre străini / Mihail Gh. Cibotaru –
Chișinău: Arc, 2013. – 112 p.
„Lucrarea lui
Mihail Gh. Cibotaru Bătăușul este un (micro)roman-confesiune, care oferă
filmul unor evenimente bulversante, răscolitoare, comasate într-un singur
destin, zis Alexandru Basarabu-Căruntu (poreclit
sugestiv Bătăușul). Realmente, acest destin vizează o generație
programată de un regim satanic și metamorfozată de schimbarea la față a
aceluiași sistem. Acest tânăr cu minte ageră, înverșunat și cu un simț exagerat
al neîmpăcării cu toată lumea, este un model aproape perfect al unui neam
trezit dintr-un somn hipnotic. Evadat din acel coșmar inoculat, personajul
caută cu disperare să-și recapete nu doar identitatea, ci și imunitatea
firească...” Claudia Partole
Cuzuioc, Ion.
Averea noastră- Cugetarea / Ion Cuzuioc – Chișinău: Pontos,2013. – 172 p.
Confesiv,
sincer, mucalit Ion Cuzuioc are ochi ageri – pentru a observa situaţiile cu haz
când oamenii se mai încurcă în capcanele vieţii. Este medic nu doar de profesie
socială: ci şi să facă sanitarie în literatură parodiind, îngânându-i pe alţii
şi jucând, imitându-i în hora umoriştilor.
Căci aşa ar
trebui să fie umorul: să mărturisească, dar şi să păcălească...Academician
Mihai Cimpoi
Druţă, Ion.
Povara bunătăţii noastre / Ion Druță – Chișinău: Cartier, 2012. – 668 p.
Ion Druţă este
un scriitor din spiţa clasicilor români Creangă, Sadoveanu, Coşbuc, Caragiale,
în chip anume un scriitor popular, în accepţia largă, povestitor
înnăscut şi un mare savant cunoscător al limbii române, de la izvoarele ei cele
mai pure. Printre contemporanii de generaţie, el poate sta alături de
Marin Preda, Eugen Barbu, Fănuş Neagu sau Nicolae Velea, cu specificarea că,
între moldovenii de azi, el este cel mai mare. Ion Rotaru
Aveam în faţa
mea un talent nativ, foarte apropiat de izvoarele inspiraţiei sale: Moldova,
pămîntul natal, etica tradiţională ţărănească, o anume religiozitate cosmică.
Răspundea în fraze simple, gîndite, care exprimau convingeri profunde, într-o
limbă moale nemaiauzită din copilărie. Nimic artificial, nimic simulat, nimic
crispat. ... Ni se comunica totuşi o experienţă umană esenţială, faţă de care
toate estetismele şi formalismele din lume pălesc. Adrian
Marino
Ernu, Vasile.
Intelighenţia rusă azi: Interviuri, discuţii, polemici despre Rusia de ieri şi
de azi / Vasile Ernu – Chișinău: Cartier, 2012. - 364 p.
Revenind însă
la cartea noastră, ea a luat naştere în aceste peregrinări pe care le-am avut
în Rusia în ultimii 7 ani, în care am cunoscut foarte multă lume aparţinînd
celor mai active grupuri ale intelighenţiei ruse. Am avut ocazia să particip la
dezbateri, la evenimente, la discuţii interminabile şi mi-am făcut mulţi
prieteni. Toate aceste lucruri au dus pe nesimţite la apariţia acestei cărţi,
în formula pe care o aveţi în faţă. Volumul cuprinde un set de interviuri, sau
discuţii şi dezbateri transformate în interviuri, cu personalităţi din diverse
domenii şi de orientări diferite. Aici veţi întîlni şi oameni foarte dragi mie,
importanţi în domeniile lor, precum Aleksandr Ivanov (filozof şi editor),
Viktor Misiano (critic de artă), Boris Groys (teoretician media),
Ekaterina Degot (istoric al artelor), Zahar Prilepin (scriitor), Oleg Panfil
(sciitor), dar şi autori ale căror idei nu le împărtăşesc neapărat, cum ar fi
cele ale cunoscutului scriitor şi jurnalist Aleksandr Prohanov, a cărui
funcţie însă în spaţiul cultural şi politic rus este foarte importantă. Pe
lîngă intelectuali foarte cunoscuţi, veţi întîlni şi teme care mă interesează
în mod special şi pe care le discut cu oameni competenţi în domeniile
respective: relaţia protestanţilor cu puterea din perioada ţaristă şi cea
sovietică, despre urbanismul sovietic, despre industria alimentară sovietică,
despre rock-ul sovietic, despre „generaţia Sputnik‟, despre filmul rusesc şi
sovietic, despre literatura rusă sau despre cum gândesc intelectualii ruşi din
Republica Moldova. Sînt teme diverse, sînt oameni diverşi.
O trestie în
vîrful căreia e înfipt un cap de Christ romantic: acesta e Emilian Galaicu-Păun
pe stradă. Dar nici trestia, nici chipul christic, îmbinate într-o hieratică dezinvoltă,
nu rămîn o strictă emblemă civilă, pur stradală. Din contră, ele participă
profund la poezie, atît la structura tematică a acesteia, cît şi la dialectica
şi freatica viziunii. Pe primul nivel, corporalitatea e explorată în metodă
simbolică, în vreme ce sacralitatea e consacrată în metodă realistă; pe al
doilea ele se contopesc într-o scriitură corporală a iluminărilor sau într-o
scriitură iluminată a senzaţiilor. Iar cele două scriituri se împletesc, la
rîndul lor, pînă la indistincţie, într-un fel de stihialitate dezlănţuită a
imaginarului, descărcat în ample tensiuni expresioniste în care revelaţia are
concreteţea imediată a spasmului, iar spasmul are gramatica diafană – şi atroce
totodată – a misterului. Iese astfel o poezie de înalt voltaj şi de ample
convulsii – sau cutremure – atît ale fiinţei, cît şi ale limbajului; o poezie
parcă abia scăpată din teroarea viziunii şi care răsfrânge în pagină o panică
vag controlată a propriei furori imaginative. Al. Cistelecan
Erizanu,
Gheorghe. Miercuri când era joi / Gheorghe Erizanu – Chișinău: Arc, 2012. – 160
„Gheorghe
Erizanu şi-a elaborat un stil concis al scriiturii, dacă e să mă gândesc mai
bine, n-a făcut nimic altceva decât să şi-l adapteze propriei personalităţi.
Pentru cei care nu-l cunosc, Gheorghe Erizanu este uneori enervant de concis în
vorbire şi concentrat în scris. De multe ori am impresia că citesc un nerv.
Revolta împotriva vorbăriei probabil că i se trage, mai cu seamă, din
literatura rusă, unde ceea ce spui e aproape echivalentul a cum o spui.
Reporter,
editor, blogger - pe toţi îi unifică pasiunea pentru scriitură. Cu aşa un
background, mi se pare firesc să ne pomenim într-o bună zi şi cu un volum de
proză semnat de Gheorghe Erizanu, pe care-aş miza fără rezerve. Miercuri
când era joi şi Ce spun cărţile au venit să confirme asta.” Anatol Grosu,
poet
Lectură
plăcută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu