Andrei Strâmbeanu la ceas aniversar

Strâmbeanu Andrei (25.08.1935,Fîntîna Albă, judeţul Bălţi). Prozator, dramaturg, poet, scenarist. Debutează editorial cu volumul de versuri Fîntîna Albă (1963), cu prefaţa scrisă de Valentin Roşca. În anul 1967 semnează volumul de nuvele Mireasa, care apare şi în limba rusă la Moscova (1968). Semnează dramele Minodora (1971, 1987), Armăsarul cu dinţi de aur (1989), Consumatorul de onorur” (2001), montate la teatrele „Luceafărul” şi „Mihai Eminescu” de la Chișinău şi la Teatrul „Vasile Alecsandri” din Bălţi. Ca autor de versuri, a colaborat cu compozitorii: Mihai Dolgan, Constantin Rusnac, Eugen Doga, Valentin Dânga ş.a. Proza sa a fost tradusă în limbile finlandeză, franceză, lituaniană, armeană, georgiană, estoniană, ivrit. În anul 2003 publică volumul antologic Contrapunct. Obţine Premii la Concursul Naţional de Dramaturgie (1979, 1989, 2001, 2002). Este laureat al Premiului Unic la Concursul Naţional de Dramaturgie, ediţia 2004, pentru drama Oltea, mama lui Ştefan cel Mare şi Sfânt (2004).

În anul 2011 publică poemul Floare –de-Cais sau Mielul netăiat. În 2013 apare volumul întitulat : Vin, femei și…tot ce vrei, în care sunt incluse piese de teatru scrise pe parcursul anilor.

Andrei Strâmbeanu cu figura sa de boem, de cavaler medieval, de Don Juan în viața privată se completează cu acea de cavaler al adevărului, dreptății, în viața socială, de bun român, de cetățean – adică al istoriei autentice și de vorbitor scriitor al limbii române. „Neseriosul” din mediul literar se asociază contrapunctic cu omul serios și pătimaș al Cetății.

Încăpățânarea de a spune lucrurilor pe nume, „verde în ochi”, de a merge în răspăr cu conveniențile sociale, cu cursul dat, refuzul minciunii i-au determinat un destin singular de veșnic „demis”: a fost mereu demis din funcții pentru că s-a opus neadevărului și a spus că „regele este gol”, pentru că a înfruntat la orice pas regimul comunist și imperiul sovietic ca imperiul al răului. Printr-un astfel de comportament sfidător de norme abuzive impuse a fost un desident. Mihai Cimpoi

Andrei Strâmbeanu se dăruiește cu trup și suflet oamenilor în care crede. A fost credincios multor oameni, inclusiv unora care n-au meritat, ca până la urmă să-și rămână cel mai credincios sie însuși. Cum îi stă cel mai bine.

Odată demult, când la Uniunea Scriitorilor a fost discutată prima mea carte, regizorul Valeriu Gagiu m-a atenționat: „Dacă Strâmbeanu a zis că ești talentat, să știi că ești, fiindcă el nu l-a vorbit niciodată pe nimeni de bine”.

Regizorul nostru a fost prea categoric atunci, dar cu adevărat, cunoaște toată lumea că Strâmbeanu este zgârcit la laude.

De o viață, Andrei Strâmbeanu a fost cum este, și este cum a fost, exact pentru a avea dreptul și la o aniversare.

-       Și totuși, câți ani ai, Andrei?!

-       Dacă nu știi tu, îmi zice el generos, de unde să știu eu?!

-       Iată însă că avem și aniversări de astea. Pe care cei aniversați nu vor să le recunoască.

Andrei Strâmbeanu fuge de propria-i vârstă. El refuză să îmbătrânească. Nicolae Dabija

Pentru doritorii de a face cunoștință cu opera acestui scriitor, vă invităm la biblioteca Centrului Eminescu. Vă propunem o prezentare succintă a unor volume din fondul de documente al bibliotecii:  

Strâmbeanu, Andrei. Vin, femei și…tot ce vrei: Piese de teatru / Andrei Strâmbeanu. – Chișinău: Lumina, 2013. – 180 p.

Dramaturgul Andrei Strâmbeanu are darul construcției situației dramatice, al replicii, mișcării evenimențiale și reflectării caracterelor. Autorul nu narează, ca majoritatea dramaturgilor basarabeni postbelici, ci anume construiește și valorifică măiestrit dialogul. Tema obsedantă a dramaturgului Andrei Strâmbeanu este neantizarea ființei în contextul unor realități sociale și morale bolnave, răvășite de vicii, ambiții grotești, de monștri ai răului în postura lor de dictatori.În aceste piese este bine conturat cercul tragic al puterii, care distruge personalitatea omului, îl împinge în zona amoralului.
Strâmbeanu, Andrei. Contrapunct: [Poezii, povestiri, eseuri, piese] /

Andrei Strâmbeanu. – București; Chișinău, Litera Internațional, 2003. – 487 p.

De-a lungul vieții a publicat un număr impresionant de eseuri, recenzii, articole combatante în presa republicană, din România și din Rusia. Cele mai frumoase lucrări ale sale, printre care și piesele: Minodora, Consumatorul de onoruri, Clopotul care și-a îngițit limba, Armăsarul cu dinți de aur, poemul Lupii și alte poeziii, povestiri și eseuri au fost adunate și publicate în acest volum. Cartea conține și un tabel chronologic al autorului, precum și referințe istorico-literare semnate de M. Cimpoi, Gr. Vieru, N. Dabija, V. Vasilache.

 Strâmbeanu, Andrei. Floare –de-Cais sau Mielul netăiat / Andrei Strâmbeanu – Chișinău: Baștina-Radog, 2011. – 16 p.

Autorul cărții a povetit întâmplarea scrierii poemului Mielul netăiat la o lansare de carte „Tăierea mielului de Paşte” - a insistat scriitorul – „simbolizează astăzi, în ultimă instanţă, doar carnivorul din noi, este un motiv pentru a petrece”. Dânsul a criticat sacrificarea meilor în proporţii deosebit de mari; a relatat întâmplarea care l-a făcut să scrie dramaticul poem: „Pe când aveam vreo 7 ani, îmi plăcea să mă joc cu mieluţul vecinului. Când într-o bună zi, înainte de Paşte, l-am văzut între genunchii vecinului, care avea un cosor vechi în mână, cu care-i tăia gâtul, şi era plin de sânge, m-am repezit, l-am răsturnat, i-am luat cosorul, l-am aruncat, l-am eliberat pe mieluţ, iar mieluţul, cu capul pe-o parte, s-a dus l-a maică-sa. Aşa a şi crescut cu capul pe o parte”. „Dar principalul în poemul acesta este finalul şi de aici vine revolta mea: mieluţul, dacă aţi observat, se ascundea, nu se mai juca cu băieţelul. Pentru că băieţelul acesta era om şi deci era un posibil criminal. Şi instinctul lui de animal i-a spus că trebuie să te fereşti” – a mai destăinuit scriitorul. Revenind la poem, scriitorul a mai spus că „s-a copt în mine acest poem timp de vreo 60 de ani, n-am putut scăpa niciodată de această durere”.

La mulți ani, cu noi împliniri scriitoricești, domnule A. Strâmbeanu, vă urează cu sinceritate și admirație echipa Centrului Academic Eminescu!