Marin Preda - un scriitor profund: revistă bibliografică

MARIN PREDA - nuvelist, romancier

Loclul nașterii: Siliștea-Gumești, Teleorman. Data nașterii: 5 august 1922. Data decesului 15. 05. 1980 

Preda, Marin. Delirul / Marin Preda. – București: Cartex Serv, 2003.

 Scrierea lui Marin Preda, „Delirul”, apărea de sub teascurile tipografiei în 

1975, cu cinci ani înainte de tragica-i dispariţie de la 16 mai 1980. În 

afara unor noţiuni ca istorie, adevăr, realitate, proza lui Marin Preda  nu ar 

avea nici un înţeles. Abordând teme morale sau existenţiale într-un stil 

epic de mare densitate, într-o literatură inspirată din realităţile 

contemporane Marin Preda a aşezat proza românească pe terenul solid 

al observaţiei psihologice, el fiind cel mai avizat cronicar al unei epoci de 

tragice răsturnări sociale sub presiunile politice şi a represiunilor 

inchizitoriale din „obsedantul deceniu”.

Preda, Marin. Cel mai iubit dintre pământeni / Marin Preda. – București: Litera Internațional, 2003.

“Marin Preda a scris, în fond, un roman pe care n-aş putea să-l numesc altfel decât romanul unei mari conştiinţe. Conştiinţa, întâi, a unui mare prozator care judecă fără părtinire, fără mistificaie (nici măcar aceea ce se bizuie pe un tiranic senti-ment al justiţiei!), o istorie în care forţele se confruntă în chip dramatic; conştiinţa, apoi, a unui erou care crede în puterea spiritului şi în mitul fericirii prin dragoste. Destinul îl loveşte de mai multe ori, însă înfrângerile nu-l împing spre negaţia valorilor şi nu-i sălbăticesc sufletul.” (EUGEN SIMION) 

Preda, Marin. Intrusul / Marin Preda; pref.: Răzvan Voncu. – București: Curtea Veche Publishing, 2011.

"Intrusul este, într-un anume sens, chiar un roman al înfrângerii regimului 

comunist. Nu de către democraţie sau de către firava opoziţie internă, ci 
1) de către forţele obscure ale psihe-ei umane, și 2) de către propria sa 
demagogie. Niciunul dintre personajele din roman nu se lasă transformat 
în vreun fel de către regim: Surupăceanu devine doar electrician, nu și 
comunist, Maria rămâne o femeie pe care discursul ofi cial despre 

„familia socalistă“ n-o oprește să-și caute fericirea în afara cuplului, 

directorul combinatului, deși se pregătește să termine facultatea la seral, 

nu se transformă și în „activistul bun“, oferindu-i eroului Surupăceanu, 

după accident, doar un derizoriu post de portar [...]. Paradoxul întregii opere a lui Marin Preda 

este acela că învingători sunt numai învinșii, căci numai ei au puterea de a se ridica și de a o 

lua de la capăt. Condiţia tragică a omului, în viziunea lui Preda, rezidă în contradicţia dintre imposibilitatea reîntoarcerii și evidenţa încăpăţânatei reîntoarceri a fiinţei strivite de istorie." (RĂZVAN VONCU)

Preda, Marin. Moromeții / Marin Preda. – București: Cartex Serv, 2004. 

Romanul se deschide amplu, sub semnul unei temporalități blânde, cu  memorabila frază „...timpul avea cu oamenii nesfârșită răbdare.”

Temporalitatea este însă drama personajelor lui Preda, deoarece ele trebuie să iasă din timpul sacru/timp răbdător și să intre în timpul profan/timpul istoriei, un timp al fatalității, ireversibil, neîndurător și nerăbdător. Primul roman se încheie tot sub auspiciile temporalității, însă al unui timp ce nu mai are răbdare cu oamenii, precipitat, haotic, profan. Romanul Moromeții are ca temă satul și țăranul în perioada dintre cele două  războaie mondiale. Scriitorul caută să găsească un răspuns la problema dacă mica proprietate țărănească poate rezista la presiunile relațiilor de producție capitaliste. Ilie Moromete stăpânește în chip absolut peste o familie a cărei alcătuire prevestește parcă destrămarea: trei fii din prima căsătorie – Paraschiv, Nilă și Achim, în timp ce Niculae, Tita și Ilinca sunt copiii Catrinei facuti cu Ilie Moromete din a doua casatorie. Pentru a păstra unitatea familiei, tatăl este neînduplecat și justițiar.

                                      

Preda, Marin. Risipitorii / Marin Preda. – București: Cartex Serv, 2004.

Risipitorii este romanul unei familii şi, lucru nou la Marin Preda, romanul 

unui sentiment. El acoperă o mare arie socială şi se întinde pe spaţiul a 

două generaţii : părinţii (Petre şi Rodica Sterian, Toma Sterian) şi copii 

Constanţa, Vale, Gabi, dr. Munteanu, Mimi Arvanitache). Materia 

romanului o constituie dramele copiilor şi, analizându-le, talentul lui 

Marin Preda îşi regăseşte forţa lui reală.

Preda, Marin. Marele singuratic / Marin Preda. – București: Cartex Serv, 2004.

"Recitesc însemnările lui Marin Preda despre artă și observ două categorii de obsesii: una se referă la posibilitatea operei de a recupera totalitatea ființei umane, alta  privește actul de creație ca atare. A scrie este pentru el, ca pentru Sartre, a descoperi sensul plenitudinii și al totalității care există în om, a face ca individul să se simtă esențial în raport cu universul. Preda nu-i un om al fragmentului, este un om al totalității, ca Malraux, Camus și, încă o dată,  ca Sartre." (Eugen Simion)

Preda, Marin. Imposibila întoarcere / Marin Preda . – București: Cartex Serv, 2004.

Veți putea lua act de bogăția acestei cărți de eseuri care adună în jurul 

marii teme a raporturilor cu timpul și a imposibilei întoarceri nenumărate 

considerații privind societatea românească postbelică, destinul 

scriitorului în noua lume, mărturisiri ale autorului despre propriul scris și 

despre propriile personaje, observații despre polemică…

Preda, Marin. Viața ca o pradă / Marin Preda. – București: Cartex Serv, 2006.

Romanul Viața ca o pradă înfățișează drumul sufletesc, intelectual al lui Marin Preda, prin adolescență și tinerețe, drum ce se finalizează, la sfârșitul relatării, cu publicarea cărții Moromeții, ce l-a consacrat, punându-l pe făgașul normal al vieții sale. Aventura conștiinței sale, așa cum spune însuși autorul, îl poartă prin încercări, strădanii, renunțări și greutăți până când reușește să își găsească drumul, anume viața închinată scrisului cu pasiune și ardoare.

LECTURI FRUMOASE!