Panait Istrati
spunea: „Fericiți cei a căror inimă
cunoaște pasiunea prieteniei. Numai ea știe să ne facă singurătatea mai puțin
ucigătoare și viața suportabilă.‟
Marea prietenie
dintre Mihai Eminescu și Ion Creangă s-a bazat pe desăvârșita lor comuniune sufletească
și spirituală, mai trainică decât bronzul, rodind neperisabile comori de
gândire și simțire, cu profunde și prelungi reverberații în conștiința literară
românească, în sensibilitatea atâtor generații de scriitori. A fost o prietenie
în care s-a contopit armonios, organic, atât afinitățile sufletești, umane, cât
și cele spirituale, în care au coincis și s-au identificat plenar aspirațiile
lor spre frumos, adevăr și dreptate. Farmecul și noblețea prieteniei lui
Eminescu cu Creangă s-au sublimat în dăruirea
necondiționată a unuia față de celălalt, s-au zidit pe temelia de granit a unei
sincerități totale, au înfruntat vicisitudinile și dramele existențiale prin
puritatea respectului reciproc.
Centrul Academic Internațional Eminescu vă îndeamnă să citiți detalii absolut
fascinante despre prietenia celor doi – Mihai Eminescu și Ion Creangă. Cea mai
elocventă dovadă a prieteniei sincere, necondiționată și de durată!
Parascan, Constantin. Eminescu și Creangă la Junimea. – Iași:
Timpul, 2002. – 170 p.
Cartea cuprinde
informații despre originea Junimii,
apariția revistei Convorbiri literare; Ion
Creangă la Iași (1855-1874); Mihai Eminescu la Junimea și Convorbiri literare;
Eminescu și Creangă la Junimea – o prietenie legendară; Eminescu și Creangă
la Convorbiri literare; Eminescu, Veronica
și Creangă – creație, iubire, prietenie; Eminescu, Creangă, Veronica – acord
final; Eminescu și Creangă – Junimea
și Convorbiri literare.
Țugui, Pavel. Eminescu – Creangă. Documente biografice inedite.
– București: Vestala, 1996. –
247 p.
Rod al unor
îndelungate cercetări în arhive și biblioteci, lucrarea de față corijează și
îmbogățește cunoștințele istorico-literare despre biografiile lui Mihai
Eminescu și Ion Creangă. Originile îndepărtate ale poetului național pe linie
maternă, anii de studii ai lui Mihai și Aglae Eminovici, școlile urmate de Ion
Creangă și împrejurările în care acesta a funcționat ca institutor, romanul de
dragoste al marelui povestitor cu călugărița Evghenia Costache și în genere peripețiile
vieții lui intime sunt doar câteva dintre problemele abordate în carte, cu
seriozitate, competență și întotdeauna cu acoperire documentară.
Petraș, Irina. Un veac de nemurire. Mihai Eminescu, Veronica
Micle, Ion Creangă. – Cluj-Napoca: Dacia, 1989.
– 178 p.
„Astfel se stinse
în al optulea lustru de viață cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi
vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul
îngropării sale va răsări în pădure sau cetate, și câte o stea o vesteji în
depărtări, până când acest pământ să-și strângă sevele și să le ridice în țeava
subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale.‟ George Călinescu
Vârgolici, Teodor. Eminescu și marii săi prieteni. – București: Editura Eminescu, 1989. – 176 p.
Această carte
oferă detalii despre Trei mari prieteni – Creangă, Eminescu și Slavici; Mihai Eminescu și Ioan Slavici la Viena;
Rolul lui Mihai Eminescu în afirmarea lui Slavici ca scriitor; Însuflețiți de
idealul unității naționale; Serbarea de la Putna; Solidari pe aceeași poziție;
Permanența prieteniei, pe alte drumuri ale vieții; Farmecul reîntâlnirii; Mihai
Eminescu și Ion Creangă; Pendulări între Iași și București; Eminescu și Slavici
în perioada cuceririi independenței naționale; În redacția ziarului Timpul,
împreună cu I.L. Caragiale, Interferențele prieteniei, Ani de sufeință și
durere; Intrarea în veșnicie.
Universitatea din Timișoara, Facultatea
de filologie. Mihai Eminescu, Ion Creangă. Studii. – Timișoara: Întreprinderea Poligrafică Banat,
1965. – 305 p.
Volumul cuprinde
comunicările și conferințele ținute la Universitatea din Timișoara în lunile
aprilie-mai și decembrie 1964, cu prilejul împlinirii a 75 de ani de la moartea
lui M. Eminescu și a lui I. Creangă. O parte din comunicările prezentate în
cadrul acestor comemorări au fost dezvoltate de autori în studii de dimensiuni
mai mari, fiind publicate în prezentul volum sub această formă. Apariția
lucrării după un interval de timp în care studiile despre cei doi scriitori
s-au înmulțit a impus autorilor utilizarea acestor contribuții. Prin publicarea
acestei lucrări, Universitatea din Timișoara își îndeplinește o datorie pioasă,
aducând omagiul ei celor doi mari clasici ai literaturii române.
Un comentariu:
Trebuie neaparat sa citesc aceste carti! Va multumesc!
Trimiteți un comentariu