Cum arăta altădată cuibul Eminovicilor?

Odinioară, casa (azi muzeu memorial) nu era prea arătoasă. Musafirul se suia pe o scară din lemn în pridvor. Din acest cerdac deschis, flancat de doi salcâmi, privirea alerga spre valea cu bordeie, întinse până la marginea codrului. Conacul nu arăta deloc a castel boieresc, fiind o modestă locuință de țară, doar cu câteva odăi încăpătoare. În interior, la dreapta antreului, era salonul de primire, ținut sub cheie de către căminar, unde domnia-sa, la un birou cu sfeșnice și călimară, își nota socotelile moșiei ori de cate ori citea cărți din bibliotecă. În colț era o sobă. Aici se distrau oaspeții, în cântecele lăutarilor, cu vin bun și bucate țărănești, la onomastica stăpânului casei, Sf. Gheorghe, la Crăciun sau la Paști.

        Cealaltă odaie, din stânga antretului, folosea ca dormitor, dulapuri, scrinuri pentru rufăriile Ralucăi. În colț, sub icoana Maicii-Domnului, pâlpâia încontinuu candela de argint. Apoi se intra în dormitorul fetelor, cu câteva crivaturi și o sobă de teracotă în colț , la fel  cu cea  din camera părinților. Din primul antret, legat prin uși de  cele trei camere, se intra în al doilea, mai mic, cu ușă în dreapta spre cămara cu poliță și rafturi. De asemenea, exista o ușă de ieșire în spatele casei, spre biserică și atenansă. Actuala casă memorială păstrează planul locuinței din vremea Eminovicilor. 

Dar ce era atenansa? Familia numeroasă nu încăpea în „casa mare”. În ograda din spatele locuinței era o construcție lungă de 15 metri, cu fața înspre biserica vechi, Era un fel de căsoaie sau atenansă. În fața ei se afla un cerdac lunguieț, cât toată întinderea construcției, cu trei portițe de lemn, aflate în dreptul ușilor de intrare. În aripa din dreapta, o ușă dădea în camera băieților. Aici se aflau paturile băieților, mai ales după ce familia s-a înmulțit,  oarecum în mijloc se găsea soba, după care era iatacul. Iarna, aici era cald, iar vara - răcoare. În această cameră a copilărit și Mihai. Când „domnișorii” erau plecați la școli, odaia rămânea goală, iar când veneau în vacanțe, camera se umplea cu multe paturi.

În mijlocul prelugii atenanse, a doua portiță a cerdacului dădea spre cancelaria boierului, cu antretul ei, unde veneau sătenii pentru diferite socoteli ale moșiei. În fine, în aripa stângă, se afla bucătăria cu plită și cuptor. Intrarea era aparte, pe ușa a treia din cerdac, în față cu portița de lemn.

Cerdacul încingea toată căsoaia, numai că la un capăt era un paravan, iar în celălalt, lângă bucătărie, se afla un șopron cu scară de urcare în pod. Alături era fântâna.

De câte ori se juca Mihai cu frații și surorile sale aici, dar și în podul înalt, unde copiii se ascundeau și făceau felurite năzbâtii!

Pe geam, în spatele conacului, sezărea, la umbra teilor bătrâni, bisericuța din lemn cumpărată de evlavioasa căminăreasă. Iar în preajmă se întindeau acareturile gospodăriei, cu încăperi pentru argați, șoproane și hambare. 

Crăciun, Boris. Viața ilustrată a poetului nemuritor.

Publicat: B. Olesea