MIHAI EMINESCU: De-oi trăi în veci pe lume, De-oi muri în vecinicie...

S-au împlinit 127 de ani de la moartea poetului Mihai Eminescu. Cauza decesului și afecțiunea de care suferea au rămas timp de mai bine de un secol un mister, o sursă inepuizabilă de teorii și polemici.
Cât timp nu se va spune adevărul despre cauzele morții lui Mihai Eminescu, poetul va rămâne, pentru neamul său, UN MARE NECUNOSCUT. Eminescu nu a fost nici sifilitic, nici alcoolic! De ce i s-a aplicat lui Eminescu un tratament bazat pe injecții cu mercur în doze enorme? De ce lui Eminescu nu i s-a făcut o atopsie științifică? Creierul lui Eminescu a fost aruncat la coș?

La aceste și multe alte întrebări încearcă să răspundă eminescologi cu renume în cărțile selectate din fondul de documente a Centrului Academic Eminescu.

Georgescu, Nicolae. Boala și Moartea lui Eminescu : Documente, mărturii, ipoteze prezentate și comentate de Nicolae Georgescu / Nicolae Georgescu. – București : Floare Albastră, 2014. – 214 p.

Autorul a adunat în această carte teoriile, documentele și comentariile cele mai importante în ce privește tema bolii și morții lui Eminescu. Convocarea documentelor se face de autor în volumul de față cu intenția de a le oferi personalitate, valoare, ierarhie, afiliere. Metoda este una filologică: citire completă, contextuală, comparativă a textelor. Argumentată prin paginile de prefață, lucrarea a presupus o documentare sisifică și capacitate intelectuală de excepție din partea autorului. Într-o perioadă în care se aud și voci de români ce îl contestă pe Mihai Eminescu, rostul acestui studiu filologic, este să aducă o rază de lumină în nebuloasa prin care l-am pierdut pe Eminescu al nostru.

Vuia, Ovidiu. Misterul morții lui Eminescu. Eminesciene / Ovidiu Vuia. – S. l.: Paco, 1996. – 220 p.

Autorul cărții este medic, neurolog și neuropatolog, un mare iubitor al operei marelui poet. Autorul demonstrează pe baza argumentelor, a mărturiilor și a unor dovezi științifice că poetul nostru național a murit din cu totul alte cauze. Autorul afirmă că cunoașterea cauzei reale a morții poetului impune și o reinterpretare a creației sale, mai ales a celei din ultima perioadă a vieții. E drept, Eminescu se apără singur, de dincolo de moarte, prin tot ce a lăsat în urma lui: poezie, filozofie, texte de o importanță covârșitoare.

Barbu, Constantin. Codul invers : Arhiva înnebunirii și a uciderii nihilistului MihaiEminescu: [în 10 vol.] / Constantin Barbu – Craiova : Sitech, 2008.

„Vreau să fie în aceste cărţi o istorie adevărată a vieţii lui Eminescu. A fost sacrificat, dar vreau să demonstrez că Eminescu este sacrificatorul nobil din ultima sută de ani. Eu publicasem deja 40-50 de cărţi despre Eminescu, dar nu m-am ocupat niciodată de viaţa lui. Totuşi, mi se părea ceva neclar, obscur, perioada 1883-1889. În momentul în care am găsit o fotocopie cu semnătura împăratului Franz Josef, un raport secret împotriva lui Eminescu, mi-am dat seama că lucrurile sunt foarte complicate. Eminescu nu a fost nebun niciodată, a fost înnebunit ca să i se ia puterea cuvântului şi puterea adevărului, a fost ucis şi umilit, timp de 6 ani, cum se spune, printr-un tratament invers, într-un mod care să nu pară vizibil. Dar vedeţi că uneori documentele rămân.” Constantin Barbu

Codreanu, Theodor. Eminescu în captivitatea „nebuniei” / Codreanu Theodor ; ed. definitivă. – Chișinău : Universul, 2011. – 360 p.

Volumul se află la a şaptea ediţie, însumându mai multe titluri: Dubla sacrificare a lui Eminescu, De ce a fost sacrificat Eminescu, Mitul Eminescu, Eminescu – martor al adevărului, Eminescu şi mistica nebuniei. La toate acestea, lecturând paginile opului de faţă, vom găsi răspunsuri pertinente în consonanţă cu valenţele scriitorului de fin şi ingenios interpret al literaturii şi istoriei ei. În fine, este un truism să mai aducem la cunoştinţa publicului că, aşa cum menţionează Theodor Codreanu, volumul „se vrea, deci, sinteza finală a unei dezbateri publice de peste cincisprezece ani, chiar dacă, în timp, vor mai apărea dovezi noi şi, în consecinţă, alte lucrări”.

Pentru o informație mai amplă vă propunem și o listă bibliografică cu cărți în care este abordată tema bolii și morții marelui poet al neamului.

Listă bibliografică

Baciu, Gheorghe. Viziuni asupra vieții și morții poeților martiri : Eminescu, Mateevici, Vieru / Gheorghe Baciu. – Chișinău . S. n., 2014. – 288 p.

Barbu, Constantin. Codul invers : Arhiva înnebunirii și a uciderii nihilistului Mihai Eminescu: [în 15 vol.] / Constantin Barbu – Craiova : Sitech, 2008.

Călinescu, George. Agonia morală și moartea (1883-1889) / George Călinescu. Viața lui Mihai Eminescu. – București: Cultura națională, 1932. – P. 406-458.

Cimpoi, Mihai. Moartea civică / Mihai Cimpoi. Mihai Eminescu. Dicționar enciclopedic. – Chișinău: Gunivas, 2013. – P. 78-79.

Codreanu, Theodor. Eminescu în captivitatea „nebuniei” / Codreanu Theodor ; ed. definitivă. – Chișinău : Universul, 2011. – 360 p.

Georgescu, Nicolae. Boala și Moartea lui Eminescu / Nicolae Georgescu; Ed. a 2-a rev. și adăug.  – Bacău : Babel, 2012. – 218 p.

Georgescu, Nicolae. Boala și Moartea lui Eminescu : Documente, mărturii, ipoteze prezentate și comentate de Nicolae Georgescu / Nicolae Georgescu. – București : Floare Albastră, 2014. – 214 p.

Georgescu, Nicolae. Cartea trecerii : Boala și Moartea lui Eminescu / Nicolae Georgescu. – Oradea : Piatra Seacă, 2009. – 228 p.

Georgescu, Nicolae. Moartea antumă a lui Eminescu : 1883-1889 / Nicolae Georgescu; Ed. a 2-a, rev.

 – Chișinău : Cartier, 2002. – 304 p.

Iosub, Nicolae. Mihai Eminescu. Despre boala și activitatea poetului în perioada 1883-1889 // Familia română – 2014. – Nr 9. – P. 42-48.

Vuia, Ovidiu. Despre boala și moartea lui Eminescu: Studiu patografic / Ovidiu Vuia. – București: Făt-Frumos, 1997. – 110 p.

Vuia, Ovidiu. Misterul morții lui Eminescu. Eminesciene / Ovidiu Vuia. – S. l.: Paco, 1996. – 220 p.