2 ianuarie 2015

Ion Iachim – promotor al valorilor naționale

Ion Iachim s-a născut la 1 ianuarie 1950 în s. Cornova, Ungheni. După absolvirea şcolii medii din satul Codreanca (Cobâlca), Străşeni, se înscrie la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău (1968-1972). În perioada 1975-1978 face doctoratul în cadrul Institutului de
Limbă şi Literatură al Academiei de Ştiinţe din Moldova. A debutat editorial în anul 1983 cu culegerea de povestiri Întoarcerea la mare. Semnează mai multe cărţi pentru copii: Un dar de la moș Dănilă (1988), Amintirile piţigoiului Zbanţ (1996), Lăcrimioara, Iulia, Trăncănel, dragii mei elevi (1993), Cu jăraticul pe buze sau „Nastratin al Iașilor” (1994) – culegere de nuvele despre Ion Creangă, Nu mai plânge, Păsărilă (1999), Piciorul de aramă al căprioarei (2003). A mai editat cărţile Doamna iasomie (2001), Ca floarea de măr, fericirea (2002), Mereu sub steag (2004), Decameron basarabean sau Dumnezeu i-a dat omului pușcă (2005), Ascult cum înflorește inul (2007). În anul 2009 apare O istorie a expansiunilor rusești, ediția a III-a și cartea pentru copii În țara poveștilor. Își continuă activitatea literară cu nuvela satirică O brașoavă adevărată despre nemți și satul Lopatna (2011), romanul Cireșe pentru Mareșal, nuvela Teia (2011), romanul Cu jăraticul pe buze (2012). Publică numeroase studii şi articole de istorie literară şi pedagogie, manuale-crestomaţii pentru elevi.
Ion Iachim este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1990), membru al Uniunii Scriitorilor din România (2004).
Iachim, Ion. Amintirile pițigoiului Zbanț / Ion Iachim. – Chișinău, 2007. – 132 p.
…Într-o dimineață, mi-am dat seama: vorbind, la prima vedere, despre păsări, Ion Iachim povestește despre noi, oamenii, cu toate calitățile și cusururile care le avem. Astfel, această narațiune, care ne e oferită ca o traducere a unor notițe lăsate de un pițigoi de vârstă respectabilă, apare ca o suită narativă, ca o feerie în care rolurile oamenilor sunt interpretate de diverse zburătoare. Cred că în aceasta stă farmcul „Amintirilor pițigoiului Zbanț”, o carte unicală în litertura noastră pentru copii. Victor Prohin.
 Iachim, Ion. Cu jăraticul pe buze : Roman / Ion Iachim. – Chișinău, 2012. – 304 p.
Notă: în bibliotecă este disponibilă și ed. din 2004.
"Cu Jăraticul pe Buze" este romanul "Altor amintiri..." E, în mare parte, un comentariu al unei biografii ce transpare in imagini vii, plasticizate sau conceptuale, pe care, poate, le-ar fi retălmăcit Creangă, dacă ar fi ajuns la asemenea clipe de reluare a firului meditaţiilor sale: "Stau câte odată şi-mi aduc aminte...".
Ion Iachim nu face altceva decât încearcă să intuiască, să prindă acest fir al eventualelor gânduri crengiene. Drept sprijin de nădejde îi servesc datele cronologice. Ele şi ne transpun cu siguranţă în timpul istoric. De aici şi intitulările capitolelor, care îmbină în sine datul cronologic propriu-zis şi traiectoria ficţiunii: "Aprilie 1859 sau dragoste în săptămâna patimilor", "Septembrie 1866 sau început de abecedar" etc., etc.
Ion Iachim, ca şi Zahei, fratele protagonistului, îl lasă pe Creangă să "bodogănească la masa cu foi", ca mai apoi, la o eventuală întrerupere a romanului, să poată continua povestea lui Creangă şi alţi împătimiţi "cu jăraticul pe buze" ca o datorie faţă de acela, "de la care luăm cu toţii, dar de întors rar cine întoarce". Vorba maestrului: "... ie pana în mână şi dă şi tu altceva mai bun la ivală căci eu atâta m-am priceput şi atâta am făcut". -- Timofei ROŞCA, doctor conferenţiar,Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă".
Iachim, Ion. Decameron Basarabean sau Dumnezeu a dat omului pușca / Ion Iachim. – Chișinău, 2005. – 368 p.
Un roman dedicat tuturor basarabenilor care au fost înrolați în Divizia 14 de infanterie a generalului de brigadă Voicu, precum și urmașilor care și-au păstrat identitatea națională. Un roman despre tatăl scriitorului, după cum argumenteză autorul: Fiindcă istoria lui este a României în genere și a Basarabiei în speță. Armata Română a luptat pe frontul de Est, în cel de-al doilea război mondial, 1158 de zile. Tata a participat la operațiile militare, pe acest front, 723 de zile…
„Ion Iachim ridică vălul de pe niște relații complicate la care basarabenii au participat, însă despre care nimeni dintre prozatorii noștri nu vorbise până la el.” Ion Ciocanu.


Niciun comentariu: