- A fost fiul căminarului Gheorghe Eminovici și a Ralucăi – fiica stolnicului Jurașcu din Joldești.
- A avut 9 frați – Șerban, Nicolae, Iorgu, Ruxandra, Ilie, Maria, Aglae, Harieta, Matei. Ruxandra a murit la numai o toamnă de la naștere.
- A fost cel de-al 7-lea copil al familiei Eminovici.
În fiece an, de Sfîntul Gheorghe, în casa
căminarului Gh. Eminovici se dădeau petreceri cu vin bun de la Ivești și plăcinte. Dar, în
general, petrecerile erau evenimente rare în casa Eminovicilor, înconjurată de
tei.
- În familie, Mihai avea o misiune importantă – să răscolească cuibarele de ouă.
- Tatăl lui Eminescu considera că ei sunt un neam de oameni deprinși cu munca de mici, doar că sunt certați cu norocul.
- Cînd abia intrase la gimnaziu, dintre băuturi, Mihai se împăca doar cu vinul și la nevoie cu rachiul.
- La gimnaziu, Eminescu trebuia să se conformeze mai multor reguli: să nu fumeze, să nu frecventeze restaurantele și cafenelele, spectacolele de orice fel, să meargă la biserică, să se spovedească săptămînal.
- Scria poezii pe ascuns. Prima care a dat de versurile lui a fost soția profesorului Aron Pumnu, care a zis că sunt pline de simțămînt. Mihai ascundea faptul că scrie poezii, deoarece tatălui său nu-i plăceau poeții.
- Iosif Vulcan a fost cel care i-a compus numele Eminescu. Se întîmpla asta pe cînd Mihai avea 16 ani.
- Îi plăcea nespus de mult în timpul liber să citească romanțe fioroase și fantastice.
- Se bîrfea pe vremuri cum că poetul se trage din neam armean sau că ar avea un urmaș turc – Emin-Efendi, însurat cu o româncă.
- Slavici spunea cîndva despre Eminescu: E un om cu trebuințe puține, dar cu apucături boierești. Respinge tot ce i se pare vulgar. Citește cu o uimitoare repeziciune. Ține să citească în tihnă, la masă sau tolănit pe sofă, în vreme ce odaia îi e înmiresmată de cafeaua pe care singur și-o pregătește cu mult dichis. E lipsit de tot ceeea ce în viața de toate zilele se numește egoism. Nu trăiește pentru sine și prin sine, ci prin lumea în care-și petrece viața și pentru ea.
- Una din slăbiciunile lui era să profite de liniștea nopților.
- Multe dureri – puține plăceri – aceasta era vorba lui Eminescu.
- Niciodată nu s-a plîns de neajunsurile propriei sale vieți.
- Nenorocirea cea mare a vieții, zicea el, e să fii mărginit, să nu vezi cu ochii tăi, să știi puține, să înțelegi rău, să judeci strîmb.
Sursa – Tomozei, Gheorghe. Miradoniz / Gheorghe Tomozei. - Bucureşti: Litera, 2002. - 363 p.
Selecţie şi cules computerizat: V. Sîrbu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu