EVENIMENTUL ZILEI : 18 SEPTEMBRIE

 18 septembrie, 1868

•                 Eminescu face o petiţie către directorul Teatrului Naţional, Grigore Bengescu, prin care cere un acont de 10 galbeni, împins de nevoia de "a putea subzista pînă cînd va fi timpul de a se primi lefurile..." Gr. Bengescu îi aprobă un avans de 7 galbeni.

      În aceste zile se reîntîlneşte cu Ştefan Cacovean, vechea sa cunoştinţă de la Blaj.

                Întoarcerea poetului la Bucureşti, evocată de Şt. Cacovean, care venise în Capitală pentru a lua parte la un concurs al societăţii Transilvania, în vederea obţinerii unei burse de studii universitare: "...În decursul acestei veri Eminescu nu s-a arătat prin Bucureşti. Tîrziu toamna, cînd dăduse ploi şi vremuri slabe, se iveşte şi el. Azi, după 25 de ani, nu-mi aduc aminte de unde sosise, mi se pare că peste vara anului aceluia el a umblat prin provincii cu trupa teatrală a lui Pascali. Acum că se începură reprezentaţiunile la Teatrul Naţional, se întoarse şi el. Era al doilea sufler al teatrului celui mai mare şi locuia la Pascali..."

                În legătură cu bursa de studii pe care o rîvnea de la Societatea Transilvania, Eminescu îşi arată scepticismul, iar Ştefan Cacovean îşi aminteşte: "Nu se aştepta la mari rezultate. Să deie Dumnezeu, îmi zicea, ca cei veniţi aici pentru studii, ca porumbul lui Noe, să se întoarcă la barcă cu ram de finic în gură".

                Pînă la urmă Cacovean nici n-a obţinut bursa, dar rămîne în continuare la Bucureşti, ca student la Litere, "meditator într-o casă boierească şi profesor de limbă română într-o şcoală germană de fete".

                "Eminescu la 1868-1869 era un tînăr cam de 19 ani: Statură de mijloc, bine legat. Frunte naltă, trăsături frumoase şi regulate, păr bogat şi negru dat înapoi pînă pe umere, cum poartă artiştii. Cu un cuvînt, un tip roşcovan foarte frumos." (Ştefan Cacovean)

                Din recomandaţia lui Mihail Pascali către directorul Teatrului Naţional, pentru angajarea lui Eminescu în funcţia de sufleur: "...este un străin român din Moldova, cu studiile terminate la Cernăuţi, foarte cult, foarte studios, cu cunoştinţe minunate de literatură germană şi română. Este sărac şi pe drumuri. L-am avut sufleur la mine. Pe lîngă ştiinţă, este laborios, activ, exact şi foarte cumsecade. Dacă vei putea să-i acorzi locul de al II-lea sufleur cu toate că poate fi un bun şi pentru locul întîi, ai face lui un mare serviciu, un mare bine, care ar fi pe drept cuvînt acordat unui tînăr inteligent, capabil şi care vă va datori mult, căutînd a se face demn de susţinerea ce-i veţi acorda". (Arhivele Statului, Bucureşti, fond N. Naţional, dosar 274/1868).

                Care erau datoririle de sufleur ale lui Eminescu? Iată-le înşirate de Ştefan Cacovean, aflate fără îndoială chiar din spusele poetului: "...O săptămînă era sufler ziua la repetiţii şi astfel se perindau necontenit cu celalalt sufleur al teatrului. De această slujbă nu se plîngea, căci fiind el un mare ceteţ, se simţea în elementul lui, dar îi era impus să estragă în caiete deosebite şi să transcrie toate rolurile din fiecare piesă ce  se studia la teatru. Această treabă îi făcea zile negre. Caietele şi piesa pururea-i stau pe masă şi-l chemau la lucru, iar el nu-şi putea călca pe inimă să se apuce.."

 Sursa:Vintilă, Petru. Eminescu: Roman cronologic. - București: Cartea Românească, 1974. - 810 p.