Ion Creangă și Mihai Eminescu - o prietenie legendară: Revistă bibliografică

Panait Istrati spunea: „Fericiți cei a căror inimă cunoaște pasiunea prieteniei. Numai ea știe să ne facă singurătatea mai puțin ucigătoare și viața suportabilă.‟

Marea prietenie dintre Mihai Eminescu și Ion Creangă s-a bazat pe desăvârșita lor comuniune sufletească și spirituală, mai trainică decât bronzul, rodind neperisabile comori de gândire și simțire, cu profunde și prelungi reverberații în conștiința literară românească, în sensibilitatea atâtor generații de scriitori. A fost o prietenie în care s-a contopit armonios, organic, atât afinitățile sufletești, umane, cât și cele spirituale, în care au coincis și s-au identificat plenar aspirațiile lor spre frumos, adevăr și dreptate. Farmecul și noblețea prieteniei lui Eminescu cu Creangă  s-au sublimat în dăruirea necondiționată a unuia față de celălalt, s-au zidit pe temelia de granit a unei sincerități totale, au înfruntat vicisitudinile și dramele existențiale prin puritatea respectului reciproc.

Centrul Academic Internațional Eminescu vă îndeamnă să citiți detalii absolut fascinante despre prietenia celor doi – Mihai Eminescu și Ion Creangă. Cea mai elocventă dovadă a prieteniei sincere, necondiționată și de durată!

Parascan, Constantin. Eminescu și Creangă la Junimea. – Iași: Timpul, 2002. – 170 p.

Cartea cuprinde informații despre originea Junimii, apariția revistei Convorbiri literare; Ion Creangă la Iași (1855-1874); Mihai Eminescu la Junimea și Convorbiri literare; Eminescu și Creangă la Junimea – o prietenie legendară; Eminescu și Creangă la Convorbiri literare; Eminescu, Veronica și Creangă – creație, iubire, prietenie; Eminescu, Creangă, Veronica – acord final; Eminescu și Creangă – Junimea și Convorbiri literare.

Țugui, Pavel. Eminescu – Creangă. Documente biografice inedite. – București: Vestala, 1996. –

247 p.

Rod al unor îndelungate cercetări în arhive și biblioteci, lucrarea de față corijează și îmbogățește cunoștințele istorico-literare despre biografiile lui Mihai Eminescu și Ion Creangă. Originile îndepărtate ale poetului național pe linie maternă, anii de studii ai lui Mihai și Aglae Eminovici, școlile urmate de Ion Creangă și împrejurările în care acesta a funcționat ca institutor, romanul de dragoste al marelui povestitor cu călugărița Evghenia Costache și în genere peripețiile vieții lui intime sunt doar câteva dintre problemele abordate în carte, cu seriozitate, competență și întotdeauna cu acoperire documentară.

Petraș, Irina. Un veac de nemurire. Mihai Eminescu, Veronica Micle, Ion Creangă. – Cluj-Napoca: Dacia, 1989. – 178 p.

„Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări în pădure sau cetate, și câte o stea o vesteji în depărtări, până când acest pământ să-și strângă sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale.‟ George Călinescu

Vârgolici, Teodor. Eminescu și marii săi prieteni. – București: Editura Eminescu, 1989. – 176 p.

Această carte oferă detalii despre Trei mari prieteni – Creangă, Eminescu și Slavici;  Mihai Eminescu și Ioan Slavici la Viena; Rolul lui Mihai Eminescu în afirmarea lui Slavici ca scriitor; Însuflețiți de idealul unității naționale; Serbarea de la Putna; Solidari pe aceeași poziție; Permanența prieteniei, pe alte drumuri ale vieții; Farmecul reîntâlnirii; Mihai Eminescu și Ion Creangă; Pendulări între Iași și București; Eminescu și Slavici în perioada cuceririi independenței naționale; În redacția ziarului Timpul, împreună cu I.L. Caragiale, Interferențele prieteniei, Ani de sufeință și durere; Intrarea în veșnicie.

Universitatea din Timișoara, Facultatea de filologie. Mihai Eminescu, Ion Creangă. Studii. – Timișoara: Întreprinderea Poligrafică Banat, 1965. – 305 p.

Volumul cuprinde comunicările și conferințele ținute la Universitatea din Timișoara în lunile aprilie-mai și decembrie 1964, cu prilejul împlinirii a 75 de ani de la moartea lui M. Eminescu și a lui I. Creangă. O parte din comunicările prezentate în cadrul acestor comemorări au fost dezvoltate de autori în studii de dimensiuni mai mari, fiind publicate în prezentul volum sub această formă. Apariția lucrării după un interval de timp în care studiile despre cei doi scriitori s-au înmulțit a impus autorilor utilizarea acestor contribuții. Prin publicarea acestei lucrări, Universitatea din Timișoara își îndeplinește o datorie pioasă, aducând omagiul ei celor doi mari clasici ai literaturii române.