1874
·
Internat în spital, la Viena, suferind într-adevăr de
o boală grea, fiind chiar în pericol de-aşi pierde braţul, Slavici îi scrie lui
Negruzzi : „ O – azi nu combat mai mult pe Eminescu. Instinctiv îmi pun
întrebarea , dacă o viaţă precum este a mea, merită să fie susţinută. Da!
- « Cine nu este, nu simte dureri, ‒ şi multe dureri sunt, puţine
plăceri».”
1882
·
Veronica vine la Bucureşti şi stă câteva zile cu
Eminescu, în mica lui locuinţă din strada Buzeşti 5.
1883
·
Arde pînă la temelie Teatrul din Arad, în a cărui sală
intrase şi Eminescu, sufleur în trupa lui M. Pascali. „Incendiul a durat de la
orele patru şi jumătate după amiază pînă la nouă.
...În rîndul (etajul) al treilea erau coriştii şi un
pictor, cari, pentru a scăpa, au sărit de pe fereastră jos. Ei căzură pe o
pătură întinsă, ţinută de pompieri.” (Binele public)
·
„Societatea Presei Române s-a constituit. Primul său
consiliu de administraţie este compus din d-nii Hăşdău (Columna lui Traian)
ca preşedinte, ‒ Laurian (România liberă) şi G. Steriade (Gazette
de Roumanie), ca vice-preşedinţi – Bibicescu (Românul), Eminescu (Timpul),
Misail (Binele public), ca membri, şi Minovici (Curierul financiar),
casier.” (Ziarele)
1884
·
Maiorescu notează în jurnal: „Zizin C(antacuzino)
zicea ieri că Eminescu va răsplăti ostenelile mele pentru el cu cea mai neagră
ingratitudine, căci, la o minte genială, ar fi avînd un caracter comun.
Scrisoare îmbucurătoare a prof. Obersteiner despre starea lui Eminescu. I-am
răspuns.”
Sursa: Vintilă, Petru. Eminescu: Roman cronologic. –
Bucureşti: Cartea Românească, 1974. – 810 p.
Rubrică susținută de V. Sîrbu
Rubrică susținută de V. Sîrbu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu