Evenimentul zilei: 15 februarie

1874

·         Internat în spital, la Viena, suferind într-adevăr de o boală grea, fiind chiar în pericol de-aşi pierde braţul, Slavici îi scrie lui Negruzzi : „ O – azi nu combat mai mult pe Eminescu. Instinctiv îmi pun întrebarea , dacă o viaţă precum este a mea, merită să fie susţinută. Da!  - « Cine nu este, nu simte dureri, ‒ şi multe dureri sunt, puţine plăceri».”

1882

·         Veronica vine la Bucureşti şi stă câteva zile cu Eminescu, în mica lui locuinţă din strada Buzeşti 5.

1883

·         Arde pînă la temelie Teatrul din Arad, în a cărui sală intrase şi Eminescu, sufleur în trupa lui M. Pascali. „Incendiul a durat de la orele patru şi jumătate după amiază pînă la nouă.

...În rîndul (etajul) al treilea erau coriştii şi un pictor, cari, pentru a scăpa, au sărit de pe fereastră jos. Ei căzură pe o pătură întinsă, ţinută de pompieri.” (Binele public)

·         „Societatea Presei Române s-a constituit. Primul său consiliu de administraţie este compus din d-nii Hăşdău (Columna lui Traian) ca preşedinte, ‒ Laurian (România liberă) şi G. Steriade (Gazette de Roumanie), ca vice-preşedinţi – Bibicescu (Românul), Eminescu (Timpul), Misail (Binele public), ca membri, şi Minovici (Curierul financiar), casier.” (Ziarele)

1884

·         Maiorescu notează în jurnal: „Zizin C(antacuzino) zicea ieri că Eminescu va răsplăti ostenelile mele pentru el cu cea mai neagră ingratitudine, căci, la o minte genială, ar fi avînd un caracter comun. Scrisoare îmbucurătoare a prof. Obersteiner despre starea lui Eminescu. I-am răspuns.”

Sursa: Vintilă, Petru. Eminescu: Roman cronologic. – Bucureşti: Cartea Românească, 1974. – 810 p.
Rubrică susținută de V. Sîrbu