1877
După sărbătorile Crăciunului,
Creangă îi scrie lui Eminescu:
„Bădie Mihai,
Slava Domnului c-am
primit vești
de la tine.
Eu te credeam mort și mă luam de dor cu
amintirile, cînd erați în jurul meu, tu,
Augură cel blestemat, Conta și alții cari acum vă
fuduliți
prin Capitală alături de ciocoii, mînca-i-ar cînii, că sunt fiii lui Skaraoski,
și
pe voi norocul și
binele.
De ce lași pe Veronica să se
zbuciume?
Te-am așteptat de Crăciun
să vii, dar... beșteleu, feșteleu, că nu pot
striga valeu, și
cuvîntul s-a dus, ca fumul în sus și de venit n-ai mai
venit.
Aferim... Dar noi,
adică Ienăchescu, Răceanu și alții mușterii pentru
mîncărică și
băuturică bună, am tras cu bairam de cel turcesc cu vin grecesc de la Amira.
Apoi ne-am dus cu sania afară din
oraș și acolo pune-te din
nou masă. A doua zi la fel, de-abia a treia zi ne-am zburătăcit ca vrăbiile
fiecare pe la vatra lui.
Acum stau lîngă horn
cu pisicile mele și mai pun rînduială
în cele însemnări.
Tu te cerți cu politicienii
prin Timpul, ce-ai pățit de te-ai făcut așa războinic?
Sănătate și voe-bună, Ionică.‟
Sursa:
Vintilă, Petru.
Eminescu: Roman cronologic. – Bucureşti: Cartea Românească, 1974. – 810 p.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu