Evenimentul zilei: 3 iunie

1873

• G Panu evocă primirea la Junimea a răspunsului polemic din Revista Contemporană (el o numește Contimporanul! N.N) la articolul Beția de cuvinte: „În seara întîi de Junime dl. Maiorescu vine cu Revista contimporană (răspunsul d-lui Grădișteanu, noi deja avem cunoștință de acel răspuns căci ne procurasem Contimporanul). Dl. Maiorescu era vesel, dl. Negruzzi căuta să fie vesel, în realitate criticile din Contimporanul probabil că-l afectase; era foarte susceptibil la critici. Eminescu rîdea cu indiferență, auzise că în Contimporanul este atacat dar nu-și dăduse osteneala nu numai ca să citească, dar nici măcar să se intereseze ceva mai aproape; (...)‟ (Amintiri de la Junimea din Iași).
• Eminescu locuiește la Berlin „5 minute depărtare de Universitate, pe Albrechtstrasse nr. 6, într-un hotel cu totul modest care se numea pe atunci Bremerhof‟.

1876

·         Data Decretului nr. 1013, prin care Eminescu este destituit din funcția de revizor școlar.

·         Telegrama Ministrului Instrucțiunii Gh. Chițu adresată: „D-lui M. Eminescu revizor școlar Iași‟: „Cu data de 4 iunie d-ră fiind pus în disponibilitate prin decret domnesc, vă comunic aceasta invitîndu-vă a preda imediat prin inventariere arhiva revizoratului în primirea d-lui institutore Darzeu, aceasta pînă la o altă organizare a revizoratelor.‟

1882

·         Eminescu îi trimite o nouă scrisoare Veronicăi: „În caz de lipsă de bani, care te-ar împiedica să vii, te rog scrie-mi și poate să-ți pot trimite eu. Cîteva zile am avut mult de lucru și de aceea  de alaltăieri nu ți-am scris. (...) N.B. – Te jenează că scriu numai pe o pagină, Mimi? Zău dacă am două fire de nisip în casă și asta-i cauza. Pînă ce scriu a doua pagină se usucă cea dintîi.‟

1887

·         Un uriaș incendiu izbucnește în Botoșani, transformînd în ruine cîteva sute de case din oraș. Într-o scrisoare adresată Corneliei Emilian, Henrieta face o sumară și dramatică descripție a acestui incendiu catastrofal: „Scuzați vă rog că nu v-am putut ține regulat de a vă scrie tot a treia zi, iată cauza: focul grozav ce-a fost în oraș, de care groază nu am fost scutită nici eu. Cea mai mare nenorocire totul scosesem din casă, numai patul cu nenorocitul meu frate rămăsese la care pierdusem tot curajul, ce puteam face cu el care este într-o slăbiciune de nu se mai poate ridica singur. Însă bunul D-zeu a știut cel puțin în momentul fatal de mine. Repeziciunea pompierilor și a vecinilor m-a scăpat de cel mai mare pericol, care s-ar fi desfășurat tot mai mult asupra lui bietul Mihai pe care l-ași fi calicit fizic din nou scoțîndu-l afară, cu fricțiunea de 4 grame de mercur; era un vînt răce ca toamna, cura lui nu-i permite cea mai mică răceală...‟

Sursa:

 Vintilă, Petru. Eminescu: Roman cronologic. – Bucureşti: Cartea Românească, 1974. – 810 p.