Ion
Iachim s-a născut la 1 ianuarie 1950 în s. Cornova, Ungheni. După absolvirea şcolii medii
din satul Codreanca (Cobâlca), Străşeni, se înscrie la Facultatea de
Filologie a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău (1968-1972).
În perioada 1975-1978 face doctoratul în cadrul Institutului de
Limbă
şi Literatură al Academiei de Ştiinţe din Moldova. A
debutat editorial în anul 1983 cu culegerea de povestiri Întoarcerea la
mare. Semnează mai multe cărţi pentru copii: Un dar de la moș Dănilă
(1988), Amintirile piţigoiului Zbanţ (1996), Lăcrimioara, Iulia, Trăncănel,
dragii mei elevi (1993), Cu jăraticul pe buze sau „Nastratin al Iașilor”
(1994) – culegere de nuvele despre Ion Creangă, Nu mai plânge, Păsărilă
(1999), Piciorul de aramă al căprioarei (2003). A mai editat cărţile
Doamna iasomie (2001), Ca floarea de măr, fericirea (2002), Mereu
sub steag (2004), Decameron basarabean sau Dumnezeu i-a dat omului
pușcă (2005), Ascult cum înflorește inul (2007). În anul 2009 apare
O istorie a expansiunilor rusești, ediția a III-a și cartea pentru copii În
țara poveștilor. Își continuă activitatea literară cu nuvela satirică O brașoavă
adevărată despre nemți și satul Lopatna (2011), romanul Cireșe pentru
Mareșal, nuvela Teia (2011), romanul Cu jăraticul pe buze (2012). Publică
numeroase studii şi articole de istorie literară şi pedagogie, manuale-crestomaţii
pentru elevi.
Ion
Iachim este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1990), membru
al Uniunii Scriitorilor din România (2004).
Iachim, Ion. Amintirile pițigoiului Zbanț / Ion
Iachim. – Chișinău, 2007. – 132 p.
…Într-o dimineață, mi-am dat seama: vorbind, la prima vedere, despre
păsări, Ion Iachim povestește despre noi, oamenii, cu toate calitățile și
cusururile care le avem. Astfel, această narațiune, care ne e oferită ca o
traducere a unor notițe lăsate de un pițigoi de vârstă respectabilă, apare ca o
suită narativă, ca o feerie în care rolurile oamenilor sunt interpretate de
diverse zburătoare. Cred că în aceasta stă farmcul „Amintirilor pițigoiului
Zbanț”, o carte unicală în litertura noastră pentru copii. Victor Prohin.
Iachim, Ion. Cu jăraticul pe buze : Roman / Ion Iachim. – Chișinău, 2012. – 304 p.
Notă: în bibliotecă este disponibilă și ed. din 2004.Iachim, Ion. Cu jăraticul pe buze : Roman / Ion Iachim. – Chișinău, 2012. – 304 p.
"Cu
Jăraticul pe Buze" este romanul "Altor amintiri..." E, în
mare parte, un comentariu al unei biografii ce transpare in imagini vii,
plasticizate sau conceptuale, pe care, poate, le-ar fi retălmăcit Creangă, dacă
ar fi ajuns la asemenea clipe de reluare a firului meditaţiilor sale:
"Stau câte odată şi-mi aduc aminte...".
Ion Iachim nu face altceva decât
încearcă să intuiască, să prindă acest fir al eventualelor gânduri crengiene.
Drept sprijin de nădejde îi servesc datele cronologice. Ele şi ne transpun cu
siguranţă în timpul istoric. De aici şi intitulările capitolelor, care îmbină
în sine datul cronologic propriu-zis şi traiectoria ficţiunii: "Aprilie
1859 sau dragoste în săptămâna patimilor", "Septembrie 1866 sau
început de abecedar" etc., etc.
Ion Iachim, ca şi Zahei, fratele protagonistului, îl lasă pe Creangă să "bodogănească la masa cu foi", ca mai apoi, la o eventuală întrerupere a romanului, să poată continua povestea lui Creangă şi alţi împătimiţi "cu jăraticul pe buze" ca o datorie faţă de acela, "de la care luăm cu toţii, dar de întors rar cine întoarce". Vorba maestrului: "... ie pana în mână şi dă şi tu altceva mai bun la ivală căci eu atâta m-am priceput şi atâta am făcut". -- Timofei ROŞCA, doctor conferenţiar,Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă".
Ion Iachim, ca şi Zahei, fratele protagonistului, îl lasă pe Creangă să "bodogănească la masa cu foi", ca mai apoi, la o eventuală întrerupere a romanului, să poată continua povestea lui Creangă şi alţi împătimiţi "cu jăraticul pe buze" ca o datorie faţă de acela, "de la care luăm cu toţii, dar de întors rar cine întoarce". Vorba maestrului: "... ie pana în mână şi dă şi tu altceva mai bun la ivală căci eu atâta m-am priceput şi atâta am făcut". -- Timofei ROŞCA, doctor conferenţiar,Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă".
Iachim, Ion. Decameron Basarabean sau Dumnezeu a dat
omului pușca / Ion Iachim. – Chișinău, 2005. – 368 p.
Un roman dedicat tuturor basarabenilor care au fost înrolați în Divizia
14 de infanterie a generalului de brigadă Voicu, precum și urmașilor care și-au
păstrat identitatea națională. Un roman despre tatăl scriitorului, după cum
argumenteză autorul: Fiindcă istoria lui
este a României în genere și a Basarabiei în speță. Armata Română a luptat pe frontul
de Est, în cel de-al doilea război mondial, 1158 de zile. Tata a participat la
operațiile militare, pe acest front, 723 de zile…
„Ion Iachim
ridică vălul de pe niște relații complicate la care basarabenii au participat,
însă despre care nimeni dintre prozatorii noștri nu vorbise până la el.” Ion Ciocanu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu