Aurel David sau Eminescu continuu

Sânt destine care îşi ajută individul întru a se determina, întru a se defini. În cazul lui Aurel David, pare-se, el şi-a hărţuit mereu destinul neîndublecat. Nici norocul nu s-a arătat milostiv cu el. Norocul său a fost pensula, simţirea, adevărul, culoarea, răbdarea, împăcarea cu nedreptatea.

În scurta, dureroasa sa evoluţie spirituală Aurel David a iybutit să câştige prezentul.

Cred că a fost permanent revoltat în lăuntrul său, dar pe pânze calmul şi claritatea doar transpar, numai simţul pentru frumuseţe, senzaţia de necuprindere către necuprinderea lăuntrului şi cea dinafară.

- Arta momentană trebuie să rămână în spaţiu - astfel îşi justifică existenţa spirituală A. David. Ca recompensă la cele spuse ne recomandă Arborele Eminescu.

Răsfoind ziare mai vechi, căutând numele lui Aurel David, l-am descoperit ca pe un foarte indiferent, foarte necredincios sistemului socialist. M-am bucurat nespus, că nu şi-a oprit sufletul în calea trecătoarelor vânturi. De aceea poate n-a fost răsfăţatul presei, nici a organelor de resort. De aceia i-a şi fost atât de cald, printre colegi, printre semeni.

 Reşita îi surâde fiindcă n-a fost ecoist întru a-şi trăi stările sufleteşti, firesc şi nestingherit. Scot în evidenţă partea necunoscută multor admiratori, multor îndrăgostiţi de artă, fără de carte nu poate fi opera pictorului completă: Amiază - atmosfera luminoasă de odihnă a pământului, de cuminţenie a oboselii, lucrurilor ăstei lumi, Mai 1945 - reântoarcerea la viaţă: Râu de munte -  cântecul misterios al cugetăroo: Dans -  pare o aluzie la dansul cosmic a neamului nostru, întru trecerea sa în lumea nestabilului: Noul gospodar la poartă veche - balanţa adevărurilor echilibrate a subiectivităţii desăvârşite.

Axa fiecărei lucrări rămâne fixată în veşnicia mersurilor lucrurilor lumii, în traiul etern al verbului a fi.

Se vrea cu adevărat, se vrea un catalog al creaţiei lui Aurel David, care să cuprindă opera s-a integral. Eminescu şi David. Li s-au dat destinele ca mod de comunicare, li s-a dat o întâlnire în cunoscuta ştampă şi cred şi în cealaltă, li s-a dat pentru a testa discriminatoriul văzut şi nevăzut, relativ şi absolut, vorbitoarelor şi nevorbitoarelor.

Aurel David se restabileşte într-un Eminescu continuu. Eminescu se resimte veşnic şi prin Aurel David.

1+1 = cu durată rezistentă în timp a marilor unităţi singulare.

Sursa: Negară, Ecaterina. Lauda magnifică, Eminescu: Odă în metru sacru / Ecaterina Negară. - Chişinău: S.n., 2011. - 16 p.