1870
- Eminescu publică în ziarul Federațiunea din Pesta
(nr. 38 și 39) articolul Echilibrul în care susține ideea sfărîmării
imperiului dualist și eliberarea Transilvaniei de sub jugul habsburgic.
În scrisoarea din 11 februarie
1871, Eminescu îi relatează lui Iacob Negruzzi un ecou juridic, probabil al
acelui articol: „... am avut și supărări care de care mai minunate: pro primo:
un proces de presă, al cărui capăt nu sînt încă în stare de a-l prevedea.‟
- Primei scrisori eminesciene (și pe
care iacob Negruzzi a pierdut-o), redactorul Convorbirilor îi răspunde, probabil înainte de apariția poeziei Venere și Madonă în revistă, dar după ce Junimea primise cu
elogii versurile sale: „Eu i-am răspuns felicitîndu-l pentru succesul ce
avusese versurile sale în Junimea,
i-am expus părerile societății, observațiile critice ce se făcuse, l-am
îndemnat să cultive talentul său, și am sfîrșit cerîndu-i amănunte despre
viața și ocupațiile sale din Viena. La toate aceste Eminescu nici mi-a
răspuns, dar peste cîtva timp îmi trimise o a doua poezie intitualtă Epigonii, care iarăși a făcut mare
efect în societatea noastră din cauza frumuseței versurilor și
originalității cugetării. ‟
- „... Pe la sfîrșitul lunei Mai mi-am
cerut termin pentru examenul de stat, apoi am plecat cu regimentul la
tabăra de la Brűek-a d. L. Ca să iau parte la manevrele de acolo.
Eminescu a plecat și el acasă, și abia la începutul viitorului an școlar
ne-am revăzut în împrejurări cu totul schimbate.
În
tabără suna «Tagwache» în
crepetul zorilor și exercițiile se urmau pînă la amiază-zi. Aveam dar după
prînz timp liber, ca să mă prepar pentru examen. Ni se dădea apoi după
manevrele mai obositoare și cîte o zi de repaus. Mai erau duminicile și zilele
de sărbători împărătești. Eminescu avea dreptate: vreo două săptămîni după
întoarcerea mea din tabără m-am prezentat la examen și l-am trecut cu laudă,
încît mi-a rămas timp să mă prepar și pentru examenul de ofițer, pe care l-am
trecut în Septemvrie.‟ (I. Slavici: Amintiri)
·
Slavici,
în Amintiri: „... Așa a trecut iarna și primăvara. Nu era zi fără ca să
ne-ntîlnim, și toate oarele libere ni le petreceam împreună. În urma
stăruințelor lui am început să citesc românește, m-am deprins încetul cu
încetul cu rostirea literară a vorbelor și am scris, cum zicea el, în
șirieneasca mea, mai întîiu comedioara Fata
de birău, apoi povestea Zîna zorilor,
și în cele din urmă studiul Noi și
Maghiarii. Deoarece eu nu eram în stare să scriu corect, el îmi copia
manuscrisele făcînd în ele corecturi cu multă discrețiune și le trimetea la Convorbiri literare, cu care avea
legături. Tot în urma stăruințelor lui audiam amîndoi regulat la cursul de
anatomie a lui Hirtl și la cel de fiziologie a lui Brűcke... ‟
1878
·
La
Teatrul Național se prezintă ultima piesă a stagiunii: Roma învinsă, tragedie de Alexandre Parodi, tradusă în versuri de
I.L. Caragiale. Printre interpreți, Eufrosina Popescu. România liberă scrie
despre traducere că este „aproape o creațiune, prin versificarea ei riguroasă,
prin limba ei bărbătească și plină de colorit.‟ Coleg de redacție cu I.L.
Caragiale, Eminescu este prezent la premieră. Scurt timp după aceea, Eminescu
avea să plece la Florești.
1888
·
Henrietta
insistase mult pe lîngă Mihai să scrie o poezie dedicată domnișoarei Cornelia
Emilian, și Veronica Micle, care va fi văzut ciorna acelor versuri ocazionale,
s-ar fi exprimat nu fără ironie: „...zicînd c-un zîmbet luător în rîs: «o
facere de bine, pînă la tine, Mihai, n-a fost poetizată!»‟ El însă a răspuns
linștit că așa a fost „inspirat‟. În fondul de manuscrise eminesciene de la
Academie s-a păstrat într-adevăr ciorna acelei poezii:
„Eu te iubesc (dulce) Irenă
(cu foc)
(adînc Elenă)
În a mea inimă te cresc,
)falnic) dulce
Tu suflet (dulce) de Sirenă
al tău
Cu zîmbet (blînd și) îngeresc...‟
Sursa:
Vintilă, Petru. Eminescu: Roman cronologic. –
Bucureşti: Cartea Românească, 1974. – 810 p.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu