1874
- Eminescu e hotărît să demisioneze din
modestul post de la Agenția României la Berlin, să revină la Iași ca
docent, pentru a se consacra la Universitate studiului în vederea
doctoratului și îi scrie în acest sens lui Maiorescu:
„După multă gîndire, deoarece fiecare din onoratele D-voastră scrisori îmi
dă puncte de sprijin, m-aș hotărî cel mai degrabă pentru ultima alternativă, și
anume din următoarele motive: Luna April mi-ar servi numai pentru expunerea
unei Scheme a prelegerilor și complectarea lor cu un cuprins cel puțin general,
ceea ce e absolut necesar față de întinderea și finețea obiectului de tratat. Afară
de aceasta, prelegeri încercate de pe acum, ar arăta limpede dacă e sau nu
dotare în această afacere, ceea ce nu e de neglijat.
În
timpul șederii mele la Iași aș putea să mă ocup mai de aproape cu numitele 2
obiecte ale doctoratului, și astfel, cu această împărțire a timpului, ar fi
aranjată partea cea mai principală.
Corespondăm deja de 6 saptămîni. Gîndiți-vă
și acum la faptul că aceste 6 săptămîni sunt pentru mine pierdute fără a putea
lucra, după cum îmi pierd cel mai mult și bun timp cînd titularul e aici. De
aceea, înțelegeți bine de ce în aceste împrejurări mi-ar fi fost imposibil să
iau vre-o hotărîre fără a demisiona din actuala mea slujbă, dacă o pot numi
așa.
Dar acum demisionez numai pentru ca să pot
începe cum se cade în Mai. Pe urmă voiu putea duce și celelalte în mersul lor
obișnuit. Aș avea și ocazia să economisesc mijloacele bănești care ar putea
acoperi cheltuielile călătoriei din Octombrie, taxele ș.a. fără a mai supăra și
în chipul acesta bunătatea cuiva.
De aceea sunt deocamdată pentru alternativa
docenței mele, pentru ca să poată începe de la 1 Mai. În alt caz hotărîrea mea,
tocmai pentru imposibilitatea unei prelungiri a unui timp dat – n-ar mai avea
nici un rost...‟
1882
- În recenzia la volumul Novele din popor de Ioan Slavici,
apărută în Timpul, Mihai
Eminescu face din nou aluzie la cercul Literatorului
: „Spitalul, balamucul și cîrciuma sunt
singurele locuri care furnizează sujete artistice literatorilor de la Literatorul și de la alte
întreprinderi scandaloase, acela cată să fie recunoscător puținelor pene
în adevăr românești, care ne scapă din atmosfera infectă a spitalurilor,
ce se pretind reviste literare. În aceste spitaluri, unde mărginirea
intelectuală a pretinșilor autori nu e întrecută decît de malonestitatea
lor plagiară și de obrăsnicia cu care ei pe ei înșii se proclamă mari
autori, literele române au relații, firește sterpe, cu niște catîri
intelectuali, ceea nu oprește că o seamă de acești catîri să fie
împodobiți cu medalia Bene-merenti... ‟
Sursa:
Vintilă, Petru. Eminescu: Roman cronologic. –
Bucureşti: Cartea Românească, 1974. – 810 p.
Publicat: Irina Ţurcanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu