- 1877
După sărbătorile Crăciunului, Creangă îi scrie lui Eminescu:
„Bădie Mihai,
Slava Domnului c-am primit vești de la tine.
Eu te credeam mort și mă luam de dor cu
amintirile, cînd erați în jurul meu, tu, Augură cel blestemat, Conta și alții
cari acum vă fuduliți prin Capitală alături de ciocoii, mînca-i-ar cînii, că
sunt fiii lui Skaraoski, și pe voi norocul și binele.
De ce lași pe Veronica să se zbuciume?
Te-am așteptat de Crăciun să vii, dar... beșteleu,
feșteleu, că nu pot striga valeu, și cuvîntul s-a dus, ca fumul în sus și de venit n-ai mai
venit.
Aferim... Dar noi, adică Ienăchescu, Răceanu
și alții mușterii pentru mîncărică și băuturică bună, am tras cu bairam de cel
turcesc cu vin grecesc de la Amira.
Apoi ne-am dus cu
sania afară din oraș și acolo pune-te din nou masă. A doua zi la fel, de-abia a
treia zi ne-am zburătăcit ca vrăbiile fiecare pe la vatra lui.
Acum stau lîngă horn cu pisicile mele și mai
pun rînduială în cele însemnări.
Tu te cerți cu
politicienii prin Timpul, ce-ai pățit
de te-ai făcut așa războinic?
Sănătate și voe-bună,
Ionică.‟
Sursa:
Vintilă, Petru. Eminescu: Roman cronologic. – Bucureşti: Cartea Românească, 1974. – 810 p.
Publicat de I. Țurcanu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu