Revistă bibliografică: Mihail Sadoveanu un mare sciitor român

      Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Pașcani - d. 19 octombrie 1961, București) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român. Este considerat unul dintre cei mai importanți prozatori români din prima jumătate a secolului XX.

Astăzi, 5 noiembrie 2013 se împlinesc 133 de ani de la naşterea scriitorului şi cu acest prilej vă prezentăm unele volume semnate de Mihail Sadoveanu, care vă aşteaptă pe rafturile bibliotecii noastre. Lectură plăcută! 

Sadoveanu, Mihail. Baltagul / Mihail Sadoveanu. - Ch.: Cadran, 2003. - 128 p.

Romanul "Baltagul" înfăţişează o lume de o puritate ancestrală, trăitoare într-un ţinut în care datina este legea nescrisă a comunităţii.

       Romanul Baltagul este una dintre capodoperele sadoveniene şi ale prozei româneşti datorita conciziei, dinamismului acţiunii şi armoniei compoziţionale, fiind scris numai în zece zile şi aşternut pe hîrtie atît de frumos şi curat, fără ştersături şi adăugări, încît manuscrisul este pus în plic şi expediat la editură, publicat în 1930.

     Mihail Sadoveanu , face referinţe la timpurile vechi prin dezvăluirea unor paricularităţi vii,caracteristice oamenilor locului. Viaţa intimă a oamenilor  este evocată de scriitor prin mijlocirea familiei Lipan,membrii căreia contactează permanent şi strîns cu exponenţi pitoreşti ai diferitelor pături sociale de la sat şi, în parte, de la oraş. Capul familiei Nichifor Lipan, este un oier dîrz, harnic, priceput  la vorbă şi la faptă; altfel nici n-ar fi plecat din sat, asupra iernii, în ţinutul Dornelor, să cumpere oi.

     Dar personajul principal al romanului nu e totuşi Nichifor, ci Vitoria Lipan, soţia lui iubitoare, care, atunci cînd Nichifor întîrie, simte că soţului i s-a întîmplat o nenorocire şi porneşte pe urmele lui, să-l găsească şi să-l răzbue. Peripeţiile drumului lung şi anevoios, antrenarea în acţiune a fiului Gheorghiţă, intuiţia şi perseverenţa Vitoriei în scopul descoperirii soţului omorît de oameni haini, găsirea omului iubit, răzbunarea lui şi, în fine, respectarea rînduielilor creştine legate de înmormîntare - toate acestea adeveresc un personaj de dimensiuni şi semnificaţii amintind de eroinele  epopeilor antice.

                    Ion Ciocanu,critic literar

  Sadoveanu, Mihail. Fraţii Jderi / Mihail Sadoveanu. - Bucureşti: Gramar, 2004. - 585 p.

  În trilogia Fraţii Jderi dimensiunile sunt de epopee, acest roman fiind incontestabil adevăratul nostru epos eroic. Subiectul romanului - trilogie îl formează Moldova în timpul lui Ştefan cel Mare şi Sfînt. Structura narativă a romanului este arborescentă, fiind construită pe două nuclee, unul în jurul domnului Ştefan, dezvoltînd tema luptei pentru destinul naţional şi realizînd cadrul social istoric, iar celălalt avînd drept centru pe Ionuţ Jder, împreună cu familia lui Manole Păr Negru, şi urmăreşte problema formării eroului, a luptătorului pentru apărarea fiinţei naţionale.

     Epopeea Fratii Jderi se deschide cu spectacolul de la hram, simbol al vitalităţii şi inţelepciunii unui popor, al voinţei de a dura, şi se sfîrşeste cu victoria de la Podul-Înalt, simbol al eroismului naţional, comentata de monahul cronicar Nicodim, privind mareţia şi dramatismul evenimentului. Toata viaţa feudală românească din această epopee trăieşte din arta povestitorului şi din existenţa relatată a eroilor. Epopeea este un roman al romanelor, al unui scriitor care studiază genial viaţa feudală roânească, intr-un limbaj arhaic, solemn, liric, ceremonios, intemeind romanul istoric românesc modern, monumental.

 Zaharia Sangeorzan

Sadoveanu Mihail. Ţara de dincolo de negură; Hanul Ancuţei / Mihail Sadoveanu. - Bucureşti: Art, 2011. - 245 p.

   Natura este, în universul lui Mihail Sadoveanu, un personaj urmărit cu multă atenţie şi curiozitate. natura este locul unde omul se întîlneşte cu lumea mitului, a poveştilor, a fantasticului, adică  Ţara de dincolo de negură.

    Nu numai pușcașii și pescarii sunt oameni ai naturii, ci toate personajele sale, în ipostazul lor de vânători, chiar când sunt recrutate dintre intelectuali. Și tot așa nu numai oamenii vechi evocați în câteva bucăți și nu numai oamenii primitivi de subt munte și din bălțile Dunării sunt din trecut, ci toți vânătorii săi. Mai întâi, prin patriarhalismul îndeletnicirii lor și în al doilea rând, prin ceea ce e ancestral în instinctul care-i duce prin munți și văi și prin bălțile misterioase. Și, în sfârșit, trecutul este evocat chiar și de felul relațiilor dintre vânători, cu camaraderia lor simplă, cu poveștile și "minciunile" vânătorești -- în adunările lor prin case mobilate ca pe vremea dacilor -- cu "cuconu Nicu", cu pădurari ieșiți de prin tainițele codrilor și cu acea egalitate dintre "cuconu Nicu" și pădurar, datorită meșteșugului vânătoresc care, suprimând ierarhia socială, întoarce pe om la natură și la primitivitate.

 Hanul Ancuţei, capodoperă a marelui scriitor, cunoscută chiar şi de către cei care n-au citit-o şi folosită,

ca un brand gata făcut, în industria hotelieră, este o megapovestire despre arta povestirii. Într-un han cu ziduri ca de cetate şi cu o hangiţă, Ancuţa, plină de ,,vinon-ncoa'', într-un timp pierdut în negura timpurilor şi totuşi nu prea îndepărtat, se desfăşoară în fiecare seară un ceremonial al istorisirii unor întîmplări eşite din comun. Spectatorii sunt şi actorii acestui show patrialhal care mizează mult pe vinul adus în garafe pîntecoase, ca acelea care îi plăceau lui Eminescu ( cînd mergea la ,,Balta rece'' cu Ion Creangă), şi pe ...lentoare. Nimeni nu se grăbeşte, nimeni nu recurge la excentrităţi pentru a-şi mări audienţa, deşi o anumită preocupare pentru raiting exista; nu întîmplător, unele istorisiri sunt precedate de o promovare insistentă şi, în plus, în cazul uneia dintre ele, se practică amînările repetate, pentru a crea o aşteptare în rîndurile ascultătorilor.

Alex. Ştefănescu

   Neamul Șoimăreștilor este un roman istoric scris de Mihail Sadoveanu și publicat pentru prima oară sub formă de foileton în anii 1912-1913 în revista literară ieșeană Viața Românească  și în volum în 1915 de către Editura Minerva din București.  Romanul urmăreşte un proces istoric, acela al deposedării răzeşilor de pământ, proces cu adânci implicaţii în viaţa Moldovei.

Subiectul urmăreşte evoluţia lui Tudor Şoimaru, căpitan în oastea lui Tomşa Vodă. Acesta dobândeşte doi buni prieteni — Simion Bârnoavă şi Cantemir Bei — în timpul luptelor pentru domnie. Împreună cu aceşti doi prieteni, el se întoarce în satul natal, unde află de la unchiul său, Mihu, felul în care a fost ucis tatăl său, fiindcă s-a ridicat ca să apere drepturile răzeşilor. Din această cauză, tema, eroii, conflictul, subiectul au un profund caracter social. Eroii sunt reprezentativi, tipici şi sintetizează categorii sociale. Stroie Orheianu este tipul boierului lacom şi brutal. El reprezintă marea boierime. Tudor Şoimaru este tipul răzeşului viteaz. Vodă Tomşa este tipul domnului care vrea să facă dreptate ţăranilor, adică să îndrepte nedreptăţile făcute de Ieremia Movilă şi de boierii din jurul lui, care i-au deposedat pe ţărani de pământ. Deposedarea de pământ a răzeşilor caracterizează pe deplin o perioadă de abuzuri din timpul societăţii feudale. Lupta pentru domnie este, de asemenea, o împrejurare tipică, pentru că ea pune în evidenţă trăsăturile de caracter ale eroilor.

Sadoveanu, Mihail. Viaţa lui Ştefan cel Mare / Mihail Sadoveanu. - Ch.: Prut internaţional, 2004. - 206 p.

        Povestirea istorică - romanţată, Viaţa lui Ştefan cel Mare,  nu face parte din operele de vîrf şi prea elogiate ale scriitorului, dar totuşi are o mare importanţă pentru istoria poporului nostru deoarece ne istoriseşte despre viaţa şi faptele de vitejie a celui mai mare domnitor român al tuturor timpurilor. Cartea cuprinde şi un şir de date veridice cu privirea la genialogia lui Ştefan, nepot a lui Alexandru cel Bun, care domnise în 1400-1432...

       Mihail Sadoveanu rămîne şi aici un maiestru al scrisului, observînd - cu privire la înscăunarea lui Ştefan cel Mare - că ,,sfîrşitul zbuciumelor, ca şi alinarea vijeliilor, stă ca într-o taină a unei flori''. Moldovenii ,,erau doritori de un domn adevărat''. Ce-i drept, ei ,,nu-l puteau cunoaşte în fiinţa tînărului domnişor venit din necunoscut'', adică neştiut pînă atunci. Ion Ciocanu,critic literar.