O dragoste eternă : Eminescu - Veronica Micle

Îngerul blond al lui Eminescu a fost Veronica Micle, o doamnă frumoasă, cu părul lung şi bălai şi ochii albaştri. S-au cunoscut la Viena, în 1872, la vârsta de 22 de ani, pe când el era student la filozofie, iar ea, căsătorită deja de opt ani şi mamă a doi copii, venise pentru a-şi trata o boală de piele. Nu au ţinut cont de obstacolele morale, cei doi au început timid, o relaţie de amor ce avea să fie condimentată, în următorii 17 ani, cu multă pasiune, intrigi, despărţiri şi reîmpăcări demne de telenovelele din zilele noastre. În acest context vă propunem să lecturaţi corespondenţa dintre Mihai Eminescu şi Veronica Micle : 

Dulcea mea Doamnă / Eminul meu iubit: Corespondenţa inedită Mihai Eminescu - Veronica Micle. Scrisori din arhiva familiei Graziella şi Vasile Grigorcea. - Iaşi: Polirom, 2000. - 275 p.

Volumul reuneşte 93 de scrisori inedite adresate de Mihai Eminescu Veronicăi Micle şi 15 scrisori trimise de către aceasta lui Eminescu. Cei doi îndrăgostiţi au devenit etalonul naţional al cuplului romantic din cultura universală.

Din volumul menţionat vă propunem două scrisori de dragoste trimise de Veronica Micle

Eminului ei iubit…

• Miţule Băet iubit si drăgălas,

Azi ti-am mai scris o scrisoare, neştiind că voi primi un răspuns de la tine, tu iară incepi cu gelozia ta traditională şi de tristă amintire. Bine Miţule, nu recunoşti tu că hachiţele cochetariei mele e o consecvenţă naturală si e mai mult o compensaţie si mai bine zicand un cer mai senin dupa o lungă suferintă fizică si sufletească care am avut-o toată iarna si iti spun drept mai umplu pustiul vietii care-l (text lipsa) dar o niţică cochetarie dă-mi voie să o practichez, e ceva atat de innăscut in mine si care nu e deloc afectat.

Cu aceasta te sărut, te pup Miguel, Miguel si te rog să-mi scrii că de nu e poznă mare, mă fac si mai cochetă par desespoir, Miţule sunt adevărat putin cam veselă, imi pare că m-am născut din nou! Te pup, te sărut dulcele meu amant si viitor bărbătel.
Veronica.

15 Martie 1880

• Eminul meu iubit,

Mă grăbesc a răspunde seninei si amoroasei tale scrisori din 16 Martie; după cum vei fi văzut desigur din a doua scrisoare a mea din 15, am primit scrisoarea ta plină de gelozie la care am si răspuns.

Pe la Iasi, scumpul meu Tropoţel, am avut câteva zile de toata frumuseţa, zile senine si calde şi cu miros de primăvară. Am fost la discursul lui Maiorescu, a vorbit foarte bine – numai după mine a dezvoltat foarte putin Dezvoltarea pasiunilor. Discursul lui s-a invârtit mai mult asupra consecvenţelor lor decat asupra lor insile. Si mi-am zis: de-ar fi el măcar un sfert consecvent spuselor sale, ce bine ar fi. A fost un public nebun la prelegerea lui.

Miţicule mai vorbeste, te rog cu Conta si cu alţi deputaţi, doar, vor face să vină in cameră si petiţiunea mea, să-mi ieu o grijă, să stiu cum stau, să stiu ce drum s-apuc, căci cel pe care merg e foarte greu.

Eminule, când vii să te revăd, să te mai pup, să te mai năcăjesc si apoi să te mai mângâi, si să-ti cer iertare frumuşel si apoi intr-o lungă si dulce sărutare să se uite toate relele. Când? Miţule când ai putea să vii la Iasi să fim impreună ce bine ar fi! Dar tu nicicând nu te gândesti la asa ceva, vălmăsagul Bucurestilor iti răpeste dorul de mine, viata ta e plină si nu simte trebuinţa prezenţei mele, totusi te pup si te răspup si te imbrăţisez doucement et gentilement. Toute a toi Veronica
19 Martie 1880 Iasi.