1877
- În Timpul, apare o cronică teatrală despre Visul Dochiei și Oștenii noștri, scrisă de Eminescu. Aceasta este, se pare, prima contribuție eminesciană la Timpul, după venirea poetului de la Iași pentru a se stabili în București. În cronica dramatic se găsesc și două versuri conținute în MS. 2880:
Și cine oare-n lume să poată sta pereche
Cu –al geniilor geniu, cu Popovici-Ureche?
- În aceeași zi, F. Dame îi trimite lui Eminescu o scrisoare, supărat de critica pieselor: ”ura este totdeaunacea mai rea povățuitoare. Dar vă întreb, ce vas ă zică ura în contra unui om care nu vă cunoaște, pe care nu-l cunoașteți și care nu va făcut nimic „Venit cu chirie de la Iași, Emninescu luase cu chirie o căscioară cu pridvor, care azi nu mai există. Se afla-n strada Speranței, cam unde azi se află casele artistului Dinicu, și avea două încăperi, pe care Eminescu le mobilase, ici masa de brad, colo rafturle cu cărți, un pat din topor, cîteva scaune, un cuier și drept dulap o ladă mare. Stăteam pînă seara de vorbă în localul redacțiunii, apoi ne duceam acasă la Eminescu, unde nu ne mai supăra băietul din zețărie. Eminescu aprindea spirtul la mașina de cafea, care nu-I lipsia de pe masă, și fumam, luam cafele și puneam lumea la cale – cîteodată pînă-n cîntatul cocoșilor". (Slavici, Amintiri).
- Eminescu pleacă la București, iar Vasile Pogor , cu perfect spirit frigid, îi comunică lui Maiorescu. "Am încasat pentru Timpul suma de 716 lei și 50 bani, din care scăzînd 16 dați la plecarea lui Eminescu, restul de 529 lei 50 bani îi trimit astăzi rugîndu-te a-mi da quintața pentru totala sumă de 716 franci…".
Sursa:Vintilă, Petru. Eminescu: Roman cronologic. - București: Cartea Românească, 1974. - 810 p.
Selecție: V. Sârbu
Selecție: V. Sârbu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu