Cărți semnate de Neagu Djuvara în colecția noastră

Neagu Djuvara s-a născut în data de 18 august 1916, la Bucureşti. Neagu Djuvara şi-a făcut studiile la Paris, licenţiat în litere la Sorbona, istorie, 1937 şi doctor în drept Paris, 1940. Participă la campania din Basarabia şi Transnistria ca elev-ofiţer de rezervă iunie - noiembrie 1941 rănit aproape de Odessa. Intrat prin concurs

la Ministerul de Externe în mai 1943, este trimis de Antonescu curier diplomatic la Stockholm în dimineaţa zilei de 23 august 1944, în legătură cu reluarea negocierilor de pace cu Uniunea Sovietica. Numit secretar de legaţie la Stockholm de guvernul Sănătescu, va rămâne în Suedia până în septembrie 1947, cănd comuniştii preiau şi Externele. Implicat în procesele politice din toamna lui 1947, hotărăşte să rămână în exil, militând până în 1961 în diverse organizaţii al exilului românesc, secretar general al Comitetului de Asistenţă a Refugiaţilor Români, la Paris; ziaristică; Radio Europa Libera; secretar general al Fundaţiei Universitare Carol I. În 1961, pleacă în Africa, în Republica Niger, unde va sta douăzeci şi trei de ani în calitate de consilier diplomatic şi juridic al Ministerului nigerian al Afacerilor Străine şi, concomitent, profesor de drept internaţional şi de istorie economică, la Universitatea din Niamey. După ce a acceptat în prima fază un contract pe doi ani cu
Ministerul de Externe al Nigerului, în 1961 Neagu Djuvara îl prelungeşte până în 1984. Între timp, reluase studiile de filozofie la Sorbona. În mai 1972, obţine doctoratul de stat, docenţa, la Sorbona cu o teză de filozofie a istoriei, mai târziu, obţine şi o diplomă a Institutului Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale de la Paris, I.N.A.L.C.O. Din 1984 şi până în 1989, reia activitatea din cadrul emigraţiei româneşti, ca secretar general al Casei Româneşti de la Paris. În 1990 revine în ţară, încă nehotărât dacă să rămână sau nu, având în vedere ca România de după 1989 este foarte diferită de cea pe care o lăsase în urmă, în 1944. Din 1991 în 1998, profesor - asociat la Universitatea din Bucureşti. E membru de onoare al Institutului de Istorie A.D. Xenopol din Iasi şi a Institutului de Istorie Nicolae Iorga din Bucureşti.

Principalele publicaţii: Le droit roumain en matière de nationalité, Paris, 1940 (teză de doctorat); „Démétrius Cantemir, philosophe de l'Histoire", în Revue des études roumaines, XIII-XIV, Paris, 1974, pp. 65-90; Civilisations et lois historiques. Essai d'étude comparée des civilisations, Mouton, Paris-Haga, 1975 (carte premiată de

Academia Franceză); în româneşte, Civilizaţii şi tipare istorice. Un studiu comparat al civilizaţiilor, Humanitas, 1999; „Les «grands boïars» ont-ils constitué dans les principautés roumaines une véritable oligarchie
institutionnelle et héréditaire?" în Südost-Forschungen, Band XLVI, München, 1987, pp. 1-56; Le pays roumain entre Orient et Occident. Les Principautés danubiennes dans la première moitié du XIXe siècle, Publications Orientalistes de France, 1989; în româneşte, Între Orient şi Occident. Ţările române la începutul epocii moderne, Humanitas, ed. a VI-a, 2008; Les Aroumains (operă colectivă), Publications Langues'O, Paris, 1989; în româneşte, Aromânii - istorie, limbă, destin, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1996; „Sur un passage controversé de Kékauménos. De l'origine des Valaques de Grèce", în Revue roumaine d'histoire, vol. XXX, 1-2, Bucureşti, 1991; O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, Humanitas, ed. a IX-a, 2008; Cum s-a născut poporul român, Humanitas Junior, ed. a V-a, 2008; Mircea cel Bătrân şi luptele cu turcii, Humanitas Junior, ed. a III-a,  2007; De la Vlad Ţepeş la Dracula Vampirul, Humanitas Junior, ed. a II-a, 2007; Însemnările lui Gheorghe Milescu, roman, Humanitas, 2004; Amintiri din pribegie, Albatros, 2002; Humanitas, ed. a IV-a, 2008; versiune franceză: Bucarest-Paris-Niamey et retour ou Souvenirs de 42 ans d'exil (1948-1990), L'Harmattan, Paris, 2004; Există istorie adevărată?, Humanitas, ed. a III-a, 2008.